Curs 1 Obligatii
Raportul jur abstract: subiect, obiect,
continut
Obligatia este un
raport juridic de drept civil al carui subiect activ( creditor) are dreptul sa
ceara sub pasiv(debitor) , care are datoria corespunzatoare, sa dea, sa faca
sau sa nu faca. ( Forma simpla)
De cele mai multe
ori, subiectul unui raport juridic nu e doar debitor sau creditor , ci are
ambele calitati.
Drepturi
de creanta si de datorie.
Obligatia debitorului=> elementul pasiv al obligatiei
Obligatie este si raportul in intregul sau, dar si latura pasiva a raportului obligational
(vedem care e sensul in functie de context).
Creantele se
insumeaza la activul patrimonial al creditorului si datoriile la pasivul
debitorului. Influenteaza solvabilitatea
lor.
Continutul raportului obligational
civil este prestatiile la care se
obliga debitorul la care este indreptatit creditorul.
Obiectul obligatiei
e format fie dintr-o prestatie pozitiva,
fie dintr-o prestatie negativa.
Clasificare
Dupa izvor:
Ø oligatii izvorate din acte juridice
Ø obligatii izvorate din fapte
juridice in sens restrans
·
Obligatii nascute din fapte juridice
licite(gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara justa cauza)
·
Obligatii nascute din fapte juridice
ilicite
Dupa
obiectul obligatiei :
§ obligatii de a da
§ obligatiia face
§ obligatii de a nu face
o
obligatii pozitive
o
obligatii negative
Dupa
valoarea economica(sens mai restrans, se refera la
bani):
v Obligatii pecuniare
v Obligatii nepecuniare
Dupa
criteriul rezultatului:
Ø Obligatii de rezultate(prestatia si rezultatul ce trebuie atins- este
executata nu doar prin simpla prestatie, ci prin atingerea rezultatului)
Ø obligatii de mijloace(doar prestatia, atingerea rezultatului este
indiferenta pentru a aprecia obligatia executata)=> este importanta distinctia in materie de proba
Prezumtia de culpa este in
sarcina debitorului in caz de neexecutare. Proba
apartine debitorului. El trebuie sa faca proba rezultatului.
In celalalt caz, trebuie doar sa faca proba prestatiei. In acest caz, simpla
neatingere a rezultatului nu da nastere acestei prezumtii. Trebuie sa se faca
dovada lipsesi diligentei si prudentei debitorului pentru a putea fi antrenata
raspunderea civila delictuala.
Este suficient ca
creditorul sa afirme ca nu a facut debitorul prestatiile respective pentru ca
sarcina probei sa incumbe debitorului. Odata ce creditorului face dovada
neexecutarii, se naste prezumtia de
neexecutare culpabila a debitorului.
In cazul obligatiilor
de rezultat, daca nu se atinge rezultatul, opereaza o prezumtie de neexecutare.
In cazul obligatiilor de mijloace, neatingerea rezultatului nu genereaza o
astfel de prezumtie.
In cazul ambelor
obligatii, odata ce s-a facut dovada neexecutarii, se naste o prezumtie de
culpa in sarcina debitorului
Daca se atinge
rezultatul, obligatia de rezultat se comporta ca cea de mijloace in cazul
probelor.
Dupa
sanctiunea juridica:
obligatii perfecte
imperfecte(naturale)
In primul caz, ele
se bucura de o sanctiune juridica deplina. Forta de constrnagere a statului
poate fi exercitata la cererea creditorului fara opreliste. In cazul obligatiilor
naturale este diminuata posibilitatea creditorului de a cere executarea.
Art. 1471, art. 2506(3), art. 2506(6)
Obligatiile morale
nu au o sanctiune juridica. Ele sunt obligatii imperfecte.
Dupa
opozabilitatea lor:
Ø obligatii scriptae in rem
Ø obligatii propter rem
Ø obligatiile civile propriu-zise( intre parti efectele obligatorii
privesc numai partile)
La un anumit moment
dat, chiar si obligatiile propter rem si scriptae in rem pot fi opozabile unui
singur debitor, dar intr-un interval mai lung ele pot ajunge sa fie opozabile
mai multor persoane
In cazul
obligatiilor propter rem exista o opozabilitate largita a dreptului
debitorului. Aceasta posibiltate nu priveste insa momentul temporar raportat la
un singur debitor, ci are in vedere evolutia in timp a obligatiei.
Izvoarele
de oblig
Art. 1165
Contractul
ca izvor de obligatii
Art. 1866
Contractul este un
act juridic bilateral sau multilateral. Termenul “contract” este echivalent cu termenul “conventie”, spre deosebire de dreptul francez. Doua sau mai multe persoane incheie un contract, insa e mai
bine sa se vorbeasca de parti decat de persoane, caci pot exista mai multe
persoane care formeaza o singura parte,
insa in realitate trebuie vazut cate persoane sunt, caci manifestarea de vointa
este a fiecarei persoane, deci e corect folosit termenul de persoane;
Curs 2 Obligatii
Vointa
Art. 1169
Principiul libertatii
de a contracta este strans legat de principiul mai general al autonomiei de
vointa.
S-a spus multa
vreme ca principiul autonomiei de vointa guverneaza materia contractelor ca o
manifestare a conceptiei liberale care fundamenteaza codurile( roman+francez).
Noul Cod Civil a
afirmat implicit principiul autonomiei de vointa.
Mai este
justificata preluarea acestui principiu ca forma particulara a principiului
autonomiei de vointa dupa critica pe care acest principiu a cunoscut mai ales
in sec. 20?
Doua
directii ale criticii:
1)
Constatarea ca in multe situatii
exista o inegalitate intre partile contractante astfel incat in realitate numai
una dintre parti exercita intradevar libertatea de vointa, in timp ce cealalta
parte practic nu exercita o asemenea libertate sau nu in aceeasi masura. In
realitate, aceasta critica in loc sa submineze principiul, confirma si
consoldeaza acest principiu pentru ca inegalitatea care fundamenteaza critica
este in realitate un motiv pentru a sustine acest principiu. Intradevar, daca o
parte profita de pozitia pe care o are( deobicei una economica puternica)
pentru a limita libertatea de vointa a celuilalt inseamna ca in realitate se
incalca principiul libertatii de vointa si tocmai reafirmarea acestui principiu
impune gasirea de solutii juridice pentru ca libertatea contractuala sa fie
garantata ambelor parti.
2)
Intelegerea ideii de ordine publica.
Libertatea de a contracta nu e nelimitata, ea este limitata de lege, ordinea
publica si de bunele moravuri. Este o aplicatie a regulii mai largi cuprinse in
art. 11. Cand este vorba de norme imperative, de ordinea publica sau de bunele
moravuri, in masura in care ele insele fundamenteaza anumite norme imperative,
libertatea de vointa nu poate depasi aceste granite. Cu cat este mai larg
inteleasa ordinea publica, cu atat se limiteaza sfera libertatii de vointa. In
sec. 20 a existat tendinta de a largi foarte mult aceasta sfera a ordinii publicii.
Spre sfarsitul sec. 20 inceputul sec. 21, tendinta de largire a sferei ordinii
publicii are efecte negative si in organizarea democratica( democratia
constitutionala) si in ceea ce priveste
eficienta economica care scade mult cand e vorba de o economie planificata sau
de statul asistentei sociale.
In
realitate, a fost vorba de o proasta intelegerea a limitelor vointei de a
contracta si respectarea lor.
Daca
vorbim de libertate, avem in vedere libertatea
noastra in raport cu ceilalti membri ai societatii, dar asta e doar o
dimensiune. Mai sunt alte 2: libertatea
societatii fata de natura si libertatea
aflata in fiecare dintre noi( libertatea fata de noi insine)
Clasificarea
contractelor
Dupa criteriul modului de formare a contractului: art 1174
a)Contracte
consensuale
b) Contracte
solemne
c) Contracte
reale
Regula este
consensualismul. In absenta unei prevederi legale exprese care sa prevada
solemnitatea, ele sunt valabile prin simpla manifestare de vointa.
Formele de solemn
trebuie prevazute de lege. Forma autentica este doar o forma de solemnitate.
Trebuie sa distingem situatiile in care desi legea cere o anumita forma, ea nu
este pretinsa ad validitatem. Uneori ea este ceruta din ratiuni de proba.
Contractele reale
cuprind in structura lor 2 elemente:
·
un element de vointa( acordul dintre parti)
·
un element exterior( remiterea materiala a
lucrului).
De cele mai multe ori, cand se incheie contracte
reale, intai se realizeaza acordul de vointa si apoi se remite lucrul.
Contractul se formeaza in momentul remiterii. Se intampla uneori ca remiterea
sa aiba loc mai intai. Asta nu inseamna ca in ipoteza asta nu avem contract
real. Succesiunea momentelor nu conditioneaza formarea contractului.
Ex: depozitul,
comodatul, imprumutul.
In absenta
remiterii materiale, contractul are valoarea unui antecontract.
Aceasta clasificare
a fost simplificate zicand ca avem :
a)Contracte
consensuale
b) Contracte
formale(reale+solemne)
Dupa
continutul contractului:
a) Unilaterale
b) Bilaterale(sinalagmatice)
c) Bilaterale imperfecte
Art. 1171
In functie de
reciprocitatea si interdependenta obligatiilor contractul este sinalagmatic.
Cauza este inteleasa ca o conditie de valabilitate. Cand este
inteleasa ca o conditie de fond, in
ipoteza contractelor bilaterale, fiecare parte, cand se obliga, are reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte se obliga. Fiecare parte si in momentul in care
isi executa obligatiile are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi
va executa obligatiile. Rezulta dubla
dimensiune a notiunii de cauza in materia contractelor sinalagmatice.
Contractul sinalagmatic este
contractul in care fiecare parte se obliga avand
reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte se obliga si fiecare parte isi
executa obligatiile avand reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va
executa obligatii. Se muta de la domeniul formarii contractului la domeniul
executarii contractului.
In contractele unilaterale,
doar o parte se obliga, fara a avea reprezentarea ca si cealalta parte se
obliga sau ca isi va executa obligatiile.
In contractele
sinalagmatice, drepturile si obligatiile sunt reciproce si interdependente.
Exista o corelatie intre ele.
In contractele unilaterale,
numai o parte se obliga, cealalata parte are numai drepturi.
Actele unilaterale difera de contractele unilaterale. Contractul(=multimea actelor bilaterale
sau multilaterale) unilateral e multimea actelor juridice. In cazul actelor,
criteriul este numarul partilor.
Etimologia
contractelor sinalagmatice. ”Sinalagma”(greaca)=schimb
Contracte
sinalagmatice imperfecte
Uneori un contract se formeaza pe o baza unilaterala( ex. contractul de
depozitul), insa ulterior pe parcursul executarii, se naste o obligatie si in
sarcina celeilalte parti.
Ex. cand exista
obligatia de restituire, iar depozitatarul face cheltuieli pentru pastrarea
bunurilor, apare obligatia deponentului de a-l despagubi. Este o idee falsa ca sunt contracte sinalagmatice .
Temeiul celor 2
obligatii nu este contractual. Obligatia de a plati cheltuielile se naste
dintr-un fapt juridic in sens restrans( gestiunea de afaceri, imbogatirea fara
justa cauza) . Cele 2 obligatii nu sunt
interdependente.
Tendinta de a extinde sfera contr sinalagmatice.
Sunt si contracte
reale contractele sinalagmatice pentru ca in realitate si acolo exista 2 obligatii
reciproce de a da si de a restitui bunul. In realitate, contractul real nu poate
fi sinalagmatic, obligatia de remitere nu se naste din contract, ci e o conditie
de valabilitate a contractului.
Reciprocitatea si
interdependenta din contractele sinalagmatice au cateva efecte specifice:
§ rezilierea
§ rezolutioniunea
§ riscul contractual
§ ..etc.
Ele se produc
pentru ca in masura in care o parte nu isi executa obligatiile, ramane fara
cauza obligatia celeilalte parti.
Este vorba de diferente de proba.
Ex. formalitatea multiplului exemplar. Regulile din vechiul cod privind probele raman
valabile pana la intrarea in vigoare a noul cod de procedura civila.
Dupa
scopul urmarit de parti: art 1172
a) Cu titlu oneros
b) Cu titlu gratuit
In cazul celui cu
titlu oneros, cel care il incheie urmareste procurarea unui avantaj pentru el
sau pentru altul.
In cazul donatiilor
cu sarcina, ne uitam si la criteriul
echivalentei prestatiilor. Este sarcina echivalenta valorii donatiei? Daca e
echivalenta, a devenit cu titlu oneros, altfel ramane cu titlu gratuit.
Echivalenta poate fi obiectiva( din
regulile pietii ) sau subiectiva(
cand partile au avut reprezentarea ca sunt echivalente).
Clasificarea ste
importanta din perspectiva conditiilor de valabilitate a contractului( sunt mai
severe in cazul celor cu titlu gratuit ). Sunt instituite anumite incapacitati
in materia liberalitatilor. Forma autentica la donatie, etc.
Eroarea asupra
persoanei este in contractul cu titlu gratuit este viciu de consimtamant( ele
sunt deobicei intuitu personae).
Eroarea este
esentiala cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a
acesteia in lipsa careia contractul nu s-ar fi incheiat.art. 1207
Cand e vorba de obligatii continue, ele sunt mai sever
analizate in ipoteza contractelor cu titlu oneros.
La contractul
de vanzare-cumparare, vanzatorul are 2 obligatii specifice de garantie
pentru evictiune si pentru vicii. Donatorul nu are de regula asemenea obligatii
pentru ca nu urmareste obtinerea unui avantajul. Dar e posibil ca prin acordul
partilor sa se deroge de la aceste reguli.
In materie de succesiuni, chestiunea
reductiunii liberalitatilor si chestiunea raportului donatiilor se refera doar
la actele cu titlu gratuit. Cand e vorba de conditiile necesare actiunii
pauliene, ele sunt mai severe in cadrul contractelor cu titlu oneros. De
regula, conditia complicitatii tertului la frauda se cere numai in cazul contractelor
cu titlu oneros.
Ambele categorii de contracte se impart in :
a)
Contracte cu titlu oneros: comutative si aleatorii
art. 1173( dupa certitudinea sau incertitudinea existentei si intinderii drepturilor
si obligatiilor partilor la incheierea contractului)
b)
Contra cu titlu gratuit: dezinteresate si liberalitati(
dupa diminuarea sau pastrarea valorii patrimoniului celui care face contractul
cu titlu gratuit)
In cazul conditiei,
ea afecteaza insasi existenta contractului, nu intinderea si existenta obligatiilor
si drepturilor.
Vor fi comutative
contractele ale caror parti au reprezentarea certitudinii si a existentei si a
intinderii drepturilor si obligatiilor.
Cand partile
stabilesc un element viitor si nesigur chiar in momentul incheierii contractului
care va afecta fie existenta, fie intinderea drepturilor si obligatiilor a cel
putin unenia dintre parti, contractul este aleatoriu.
Problema resciziunii
se poate pune doar in cazul celor comutative.
In cazul contractelor
aleatorii, uneori exista conditii de fond foarte restrictive. La jocurile de
noroc sunt valabile numai cele expres mentionate de lege.
Cand nu se
diminueaza patrimoniul, contractele sunt dezinteresate. Cand se diminueaza,
avem liberalitate. Ex. si comodatul poate deveni liberalitate daca scade
valoarea bunului din cauza utilizarii pe o perioada indelungata.
Importanta clasificarii
se refera la reductiunea pentru liberalitai excesive si raportul donatiilor.
Dupa
criteriul efectelor contractelor:
a)
Translative de drepturi( pentru viitor creeaza
o situatie juridica noua)
b)
Declarative de drepturi( recunosc drepturi
preexistente, ex. tranzactia)
a)
Transalative: constitutive de drepturi reale
sau constitutive de drepturi de creanta(importanta : pentru ca in functie de drepturile
care se nasc e nevoie de anumite cerinte)
In
functie de durata executarii obligatiilor :
a)
Contracte cu executare uno ictu( prestatiile
se executa o singura data)
b)
Contracte cu executare succesiva( fie
prestatii succesive care se repeta in timp la intervale stabilite de parti, fie
prestatii continue in timp )
Putem avem din perspectiva
unei parti o obligatie continua si din a celeilalte succesiva( ex. locatiune).
Rezolutiunea si
rezilierea produc efecte diferite in functie de durata obligatiilor.
Uno ictu=> efecte pentru trecut
Succesiva=> pentru viitor
La nulitate,
indiferent, avem efecte pentru trecut.
In materie de riscuri contractuale, existe
diferente pentru ca atunci cand sunt succesive, cazul fortuit, daca este temporar,
nu duce la desfiintare, ci doar la suspendare. Numai daca imposibilitatea este
definitiva si absoluta duce la desfiintare. La cele uno ictu, cazul fortuit
determina desfiintarea contractului.
In
functie de cum sunt sau nu nominalizate in legislatie:
a) Contracte numite
b) Contracte nenumite
Art.1167, 1168
Contractele
reglementate sunt cele numite, cele nereglementate sunt nenumite. Cele mai
multe sunt nenumite.
Importanta clasificarii: cand e
vorba de contracte numite, se aplica mai intai regulile speciale prevazute in
reglementarea respectivului contract, in completare se aplica regulile generale
ale contractelor. Cand e vorba de contracte nenumite, direct regulile care guverneaza
contractul in general. Nu ne ducem la contractul care seamana cel mai mult ca
figura juridica, ci doar eventual daca aceste reguli generale nu sunt
suficiente, meregem la contractul care seamana cel mai mult ca figura juridica
pentru a completa regulile.
In functie
de raportu care exista intre contracte:
a)
Contracte principale( conditiile de
valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele)
b)
Contracte accesorii( conditiile de valabilitate
sunt analizate in raport cu ele insele si cu contractul principal)
Desfiintarea contractului
principal determina desfiintatrea contractului accesoriu: accesorium sequitur principale
Desfiintarea contractului
accesoriu nu determina desfiintarea contractului principal.
In
functie de calitatea partilor :
a) Intre persoane care au
calitatea de consumatori
b) Intre persoane care nu au
calitatea de consumatori
Daca sunt
cosumatori, sunt reguli speciale care deroga de la cele generale( dreptul
consumatorului).
Art.1175 contractele
de adeziune
El trimite la o
clasificare in raport cu vointa partilor
care distinge intre :
ü contracte negociate
ü contracte de adeziune
ü contracte fortate
In cele negociate,
ambele parti au libertatea sa negocieze clauzele contractuale. In cele de
adeziune, cele mai multe clauze sunt redactate de o parte, iar cealalta parte
poate doar sa accepte sau sa le refuze. In realitate, contractele de adeziune
nu pun in evidenta inegalitatea dintre parti, ci specificul anumitor tipuri de
prestatii( standardizate). Ele pun in evidenta viata comerciala. E vorba de
caracterul standardizat. Contractele fortate sunt cele care se incheie pentru
ca legea obliga partile sa le incheie. ( ex. RCA)
In
functie de efecte :
a) Contractele cadru( nu genereaza direct efecte juridice, ele stabilesc doar conditiile
generale de efectuare a prestatiilor intre parti, ca sa se nasca obligatii
concrete intre parti, acestea trebuie sa incheie inca un contract la cererea
beneficiarului care genreaza executarea contractului cadru, ex. contractele de
asistenta juridica; este un fel de lege care guverneaza obligatiile intre
parti)
b) Contractele de executare a
contractelor cadru
I. Incheierea contractelor
-
principiul libertatii contractuale: partile sunt libere sa inchieie sau nu un
contract, iar pe de alta parte sunt libere sa stabileasca continutul acestuia
atata timp cat nu se incalca legea, ordinea publica sau bunele moravuri;
- daca in VCC nu exista dispozitie
expresa cu privire la incheierea contractelor, in NCC e reglementata: art
1182(1);
A) Ipoteza negocierii
precontractuale:
-
legea stabileste anumite drepturi si obligatii; 1183(1); 1183(2) – obligatia de
a negocia cu buna-credinta => norma care reglementeaza obligatia de a
negocia cu buna-credinta este o norma imperativa => partile nu pot deroga
prin conventie de la aceasta norma; art 1184: obligatia de confidentialitate à informatie confidentiala
= acele informatii care nu sunt accesibile publicului; cealalata parte nu putea
sa le cunoasca pe alta cale, legala bineinteles; aceste informatii pot face sau
nu parte din obiectul contractului; importanta: pot aparea anumite consecinte in cazul incalcarii
lor; daca se incalca obligatia, partea in culpa va trebui sa raspunda;
- tipul raspunderii: a)
contractuala
b) delictuala
(apare atunci cand nu exista un contract intre parti)
-
contractul de negociere nu este un contract-cadru; contractul de negociere
reglementeaza durata, initiativa etc;
-
contractul de negociere nu trebuie confundat cu promisiunea de a contracta (art
1279); diferenta: contractul se incheie in conditiile prevazute de promisiunea
de a contracta, nemaifiind necesara negocierea altor conditii;
-
contractul de negociere = acord de principiu/ scrisoare de intentie;
- in ceea ce priveste fapta
ilicita, aceasta este data de incalcarea obligatiei; in cazul obligatiilor de
confidentialitate, 1183(3);
Cand nu se respecta
obligatia de informare precontractuala:
- obligatia
de informare precontractuala poate sa isi aiba izvorul:
a)
in lege
- e reglementata expres obligatia
uneia din parti sa o informeze pe cealalta cu privire la anumite aspecte; ex:
legislatia consumatorilor;
b)
pe cale jurisprudentiala
- trebuie sa fie indeplinite 2 conditii:
1) informatia sa fie de natura a
schimba atitudinea si comportamentul
celeilalte parti contractuale,
in sensul de a o determina sa nu incheie
contractul sau sa il incheie
in alte conditii;
2) aceasta informatie trebuia sa
fie greu accesibila cocontractantului;
dificultatea putea sa derive
din niste obligatii colective sau sa fie
imposibilitate subiectiva: partea a avut incredere/ respect in
cocontractant;
Obligatia de informare
precontractuala intre parti se sanctioneaza:
a) daca suntem in etapa precontractuala
se vor acorda daune-interese;
b) daca s-a incheiat contractul =>
nulitate relativa pt eroare sau dol (in general, dol prin reticenta); mai
departe se poate angaja garantia pt vicii ascunse sau actiunea in evictiune.
Prejudiciul: art 1183(4); 1279 – ceea ce lipseste nu este
intentia partilor de a se angaja, partile si-au declarat intentia de a
contracta; in cazul negocierii nu a existat niciun moment o intentie ferma de a
contracta; 2 principii care intra in conflict: obligatia de a negocia cu buna-credinta
si libertatea de a contracta a partilor;
- in cazul in care negocierile
decurg bine, art 1182(2); elemente esentiale ale contractului = fara numar –
tin de vointa interna a partilor, chiar si a unei singure parti (elem
subiectiv) si conditiile esentiale pt valabilitatea contractului, art 1179:
capacitate, consimtamant, obiect determinat si licit, cauza licita si morala,
forma prevazuta de lege (elem obiectiv);
- in cazul in care partile nu
reusesc sa negocieze conditiile secundare, ele se vor adresa instantei
(1182(3));
Contractul se mai poate incheia prin
emiterea unei oferte si acceptarea acesteia de catre destinatarul ei; nu se
exclude negocierea in aceasta ipoteza; contractul se incheie potrivit art 1186;
1.
conditiile ofertei: 1188, 1187 => 3 conditii; 1189(1) -> instituie
o prezumtie simpla; alin (2); oferta trebuie mentinuta in termenul stabilit,
iar daca nu exista un termen stabilit trebuie mentinut un termen rezonabil, cu
exceptia situatiei cand oferta se adreseaza unei persoane prezente; in acest
caz, daca persoana prezenta a refuzat, oferta respectiva nu mai produce niciun
efect;
2.
forta obligatorie a ofertei: 1191; 1278 – pactul de optiune ;
consecintele calificarii unei oferte drept irevocabila: daca destinatarul
ofertei accepta si trimite acceptarea in intervalul de timp pe care eu m-am obligat
sa-l mentin, contractul se incheie in mod valabil; in cazul unei oferte fara
termen adresata unei persoane absente, deci pt care exista obligatia de a
mentine oferta un termen rezonabil, oferta este revocabila;
-
aceste declaratii de revocare pot fi interpretate ca niste denuntari
unilaterale ale contractului; dar pt ca sa produca efectele unei denuntari
trebuie sa fie prevazut in contract sau sa existe o clauza legala;
3. consecintele
revocarii ofertei: atunci cand oferta se adreseaza unei persoane absente ea
trebuie mentinuta un termen rezonabil; daca este incalcata aceasta obligatie
=> raspundere pt prejudiciile cauzate; poate instanta ca masura de reparare
in natura a prejudiciului sa oblige partea respectiva sa incheie contractul? – opinii
divergente;
-
revocarea nu trebuie sa fie confundata cu retragerea ofertei; art 1199; in
ipoteza retragerii ofertei, ofertantul a trimis oferta dar s-a razgandit si
trimite o retragere a ofertei care ajunge inainte sau concomitent cu oferta
-> se anuleaza efectul => oferta respectiva nu a existat niciodata =>
nu da nastere la nicio obligatie in sarcina ofertantului;
4.
caducitatea ofertei: destinatarul ofertei nu a accceptat in termen
rezonabil sau a refuzat oferta; in principiu, in cazul decesului/incapacitatii
ofertantului intervenit pe perioada mentinerii ofertei: art 1195(2) => daca
suntem in ipoteza unei oferte irevocabile decesul/incapacitatea nu atrage
caducitatea decat daca suntem in ipoteza unui contract incheiat intuitu
personae => in cazul unei oferte revocabile, decesul/incapacitatea va atrage
caducitatea ofertei;
5.
acceptarea ofertei: pt a produce efecte, acceptarea trebuie sa fie fara
rezerve; art 1196; in ceea ce priveste tacerea/inactiunea acceptantului, regula
este ca ea nu da nastere unui contract; exista exceptii: daca conform uzantelor
dintre parti, sau imprejurarilor in care s-a incheiat contractul sau prin acord
s-a stabilit acest lucru; daca acceptarea este necorespunzatoare, daca partile
aduc niste modificari (ex: in cazul pretului) se interpreteaza ca o
contraoferta => ofertantul initial devine destinatarul ofertei; daca accepta
fara rezerve => contract incheiat, curge un nou termen; se poate intampla ca
acceptarea sa ajunga mai tarziu, peste termen: legea reglementeaza expres
aceasta ipoteza, prevazand 2 solutii distincte: art 1198;
-in
ceea ce priveste locul incheierii contractului, potrivit art 1186, ne
intereseaza locul in care acceptarea ajunge la ofertant; in ceea ce priveste
momentul incheierii contractului, contractul se incheie cand acceptarea ajunge
la ofertant, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de ea din motive ce nu ii
sunt imputabile;
- in ceea ce priveste
comunicarea ofertei, art 1200(2); nu prevede nicio sanctiune si nici nu exista
o sanctiune;
B) Ipoteza in care
contractul nu a fost negociat sau a fost negociat numai partial
- art 1202(2); la alin (3) se prevede
si o regula de interpretare a unor clauze negociate care intra in contradictie
cu clauze nenegociate;
-
art 1203 – conditie de forma necesara pt ca aceste clauze sa produca efecte; in
doctrina: formalismul informativ –
este o formalitate pe care legiuitorul o cere pt a obtine un consimtamant clar
al unei persoane; nu este necesar ca aceste clauze neuzuale sa fie si clauze abuzive:
in primul rand domeniul de aplicare este diferit (clauzele abuzive apar doar in
contractele incheiate intre consumatori si profesionisti; textul de la art 1203
nu face distinctie), in al doilea rand, desi enumerarea de la 1203 se suprapune
partial cu dispozitiile legii 193/2000, simpla existenta a unei astfel de
clauze in contract, daca in ansamblul contractual ea nu da nastere la un dezechilibru
intre parti si nu este contrara bunei-credinte, ea nu este o clauza abuziva;
odata identificata clauza in contract, nu inseamna ca va fi imediat inlaturata
si lasata fara efect -> clauzele abuzive nu au fost prevazute ca niste clauze
ilicite: judecatorul trebuie sa aprecieze;
-
art 1203 prevede ca aceste clauze nu produc efecte decat daca au fost acceptate
in mod expres si in scris de catre cealalata parte;
- ipoteza in care avem 2
operatori care negociaza trimitandu-si unul altuia clauze standard: art 1202(4).
II. Consimtamantul
- conditie esentiala a
contractului;
à Viciile de
consimtamant:
a) eroarea
- nu
se mai face distinctia intre eroarea-obstacol si eroarea-viciu de consimtamant;
eroarea-obstacol e considerate eroare esentiala => tot sanctiunea nulitatii
relative a contractului;
- apare o sanctiune noua: adaptarea contractului (art 1213); termenul de 3
luni e un termen de decadere; (art 2547 => este neindoielnic de decadere,
caci se stinge dreptul la implinire);
b) dolul
- art 1214; in ceea ce priveste dolul comis de un tert, art 1215; nu este o
modificare in sine, decat corelata cu violenta; nu atrage anularea decat daca
partea cocontractanta a cunoscut dolul la incheierea contractului;
c) violenta
- starea de
necesitate – 1218;
- 1216(3) –
formulat in mod general;
-o modificare importanta la leziune: sfera de aplicare este mult extinsa,
se aplica nu numai minorilor, ci si majorilor; art 1221(1) corelat cu 1222(2); in
ceea ce priveste minorii, conditiile leziunii sunt usor atenuate: dispozitie
expresa la 1221(3); 1222(3) vine sa salveze contractul;
- si in cazul erorii, daca cocontractantul doreste sa execute prestatia cum
a fost inteleasa de partea in eroare sau hotaraste sa dea o anumita suma celeilalte
parti, contractul respectiv isi va produce efectele in noii termeni:
desfiintarea contractului nu poate avea loc in aceste conditii (spre deosebire
de VCC cand partea putea sa refuze sa mai modifice contractul); alin 3 spune
“in mod echitabil”, nu spune diferenta de pret;
- leziunea nu a fost consacrata intre majori pana acum, caci se presupunea
ca o persoana capabila si al carei consimtamant nu a fost viciat nu trebuie sa
fie protejata impotriva ei insasi (nu te obligi daca nu vrei);
- in ceea ce priveste termenul de prescriptie, art 1223(1); exceptie:
1249(2); la 1223(2) – exceptie de la aceasta regula;
-
inadmisibilitatea leziunii nu poate fi opusa in contractele aleatorii (art
1224);
III. Obiectul
contractului
-
noutati in ceea
ce priveste bunurile care apartin altuia (art 1230);
- consacrata in mod expres
si vanzarea bunului altuia la art 1683;
-
determinarea
pretului, art 1233 (profesionisti);
-
art 1664, in
cazul contractului de vanzare-cumparare – o extindere a acestei reguli;
IV. Cauza
-lipsa cauzei atrage ca sanctiune nulitatea relativa a contractului;
V. Nulitatea
contractului
-
art 1246(4);
-
in ceea ce priveste
cauzele de nulitate, nulitatea absoluta – interes general; nulitatea relativa –
interes privat;
-
prezumtia va fi
cea a unei nulitati relative;
-
in ceea ce priveste
efectele nulitatii, 1255(1);
-
1254(3) – alta modificare.
- 1263(6) –
introdusa in vederea satisfacerii cerintei de previzibilitate.
Curs 4 obligatii
Efectele
contractului
-acordul bilateral de vointa ce da nastere,
modifica sau stinge situatii juridice
-efectele sunt tocmai raporturile obligationale
care se nasc din contract sau care sunt modificate prin contract=> drepturi si obligatii nascute, modificate
sau stinse din contract intra in categoria efectelor contractelor
-distinctie
intre efectele contractului si efectele obligatiilor
-efectele obligatiilor se refera la obligatii
deja nascute si au in vedere evolutia raporuturilor obligationale de la nastere
pana la incetarea lor
-observam ca efectele contractelor sunt
guvernate de 2 mari principii :
·
Principiul fortei obligatorii
·
Principiul relativitatii
-pentru a stabili intinderea efectelor contractului
trebuie sa vedem care e continutul contractului
-trebuie sa vedem care sunt clauzele
contractuale, intelesul lor pentru ca din aceste clauze se nasc efectele contractului
-este vorba de o operatie de multe ori
necesara si prealabila de interpretare
-uneori (de putine ori) redactorii contractelor
au claritatea necesara pentru a evita orice sfera de indoiala prvind intelesul
contractului
-e nevoie de interpretarea contractelor pentru
a stabili continutul acestuia
-nu confundam interpretarea contractelor cu
proba contractelor
-inainte de a fi interpretat, contractul
trebuie dovedid
-nu trebuie sa confundam interpretarea contractului
cu operatiunea logica a calificarii acestuia(=stabilirea apartenentei unui
contract la o categorie de contracte din cele pe care le-am stabilit cand am
discutat clasificareacontractelor)
-calificarea poate sa indentifice tipul de
contract numit care are o anumita reglementare in legislatie
-intre calificare si interpretare exita o
stransa legatura
-de multe ori pentru a califica contractul
este nevoie in prealabil de interpretarea clauzelor pentru a descifra natura
contractului
-odata stabilita natura contractului pe
aceasta baza, operatiunea de interpretare poate continua pentru a stabili
interesul tuturor clauzelor contractuale
-in toate aceste etape trebuie sa se tina
seama de mai mutle reguli:
-aceste reguli de interpretare alcatuiesc un
sistem care are fie o fundamentare obiectiva, fie una subiectiva, fie uneori
una mixta
-sistemul subiectiv se bazeaza pe ideea ca
vointa reala a partilor are prioritate si interpretarea contractului de catre
judecator in raport cu aceasta vointa reala a partilor
-sistemul obiectiv tine seama de forma de
exprimare a vointei si de imprejurarile obiective din care poate fi descifrata
vointa
-sistemele mixte combina cele 2 fundamente
-atat in noul, cat si in vechiul cod s-a
adoptat un sistem mixt, punand accentul pe criteriul vointei reale
-asadar, este vorba de un sistem preponderent
subiectiv, ajustat insa cu anumite elemente obiective
-art1266-1269
-art 1266=> intre vointa exprimata (sensul
literal al termenilor) si vointa reala trebuie sa aiba prioritate vointa reala
-aceasta prioritate devine utila numai cand
intre exprimarea vointei si continutul ei real exista o contradictie
-daca intre forma si continut exista armonie
nu mai este nevoie de nicio interpretare
-atunci cand citim un contract, interpretarea
este necesara numai in masura in care observam neconcordante intre ce au scris
partile si ce pare sa se desluseasca dincolo de ce au scris partile in contract
-daca nicio parte nu contesta ce e in
contract, nu e loc de interpretare
-prioritatea vointei reale opereaza cand o
neconcordanta devine vizibila pentru cei care citesc contractul, vor sa-l
execute sau nu vor sa-l execute
-asemenea
neconcordante intre exprimare si vointa reala nu se confunda cu situatia
in care in mod deliberat partile incheie un contract aparent si un contract
secret(simulatie)
-stabilirea vointei reale inseamna descifrarea
cauzei actului juridic
-cauza e cea care delimiteaza campul vointei
juridice si ne ajuta sa stabilim realitatea acesteia
-sunt elemente obiective din care insa poate
fi desprinsa vointa reala a partilor
-art.1272 : simplifica modul de incheiere al
contractelor si sprijina pe cei care nu au experienta juridica si abilitatea
necesara pentru a redacta toate clauzele contractuale
-acest articol aproprie interpreatarea de
sistemul obiectiv, deoarece nu mai tine seama de vointa reala a partilor
-pe langa aceste 2 regimuri generale mai
exista mai multe reguli speciale
1. Regula interpretarii sistematice a
contractului( daca se observa ca o clauza e neclara o putem deslusi doar
intelegand intregul contractul ) art. 1267-1268
2.Clauzele indoielnice(art...?)
3. Daca partile au dat un exemplu in contract,
excutarea contractului nu se reduce la acel exemplu daca partile nu au vrut sa
se reduca la acel exemplu
Reguli
subsidiare( in realitate nu toate regulile de
interpretare se aplica simultan)
4. art 1269 in dubio pro reo
-aceste reguli se aplica impreuna daca e vorba
de cele principale si ulterior se aplica cele subsidiare
-odata ce am stabilit continutul, putem vedea
si efectele
Principiul
fortei obligatorii
-art 1270
-afirma ca intre parti contractul are forta
legii, dar ca dincolo de sfera partilor aceasta forta nu mai exista
-partile fac legea pentru ele, dar nu si
pentru altii
=> apare implicit principiul relativitatii
-odata incheiat, contractul naste drepturi si
obligatii intre parti care trebuie respectate de catre acestea cu forta legii
-aceasta forta se intemeiaza pe un fundament
moral si juridic
-aceste 2 fundamente tin seama de un scop
social
-fundamentul moral presupune respectarea cuvantului
dat
-fundamentul juridic are in vedere faptul ca odata
realizat acordul de vointa, din acel moment efectele juridice se produc si ele
nu mai pot fi ignorate de parti, deoarece legea interzice ignorarea lor
-nicio comunitate nu poate avea coerenta in
absenta unei tesaturi de relatii obligatorii care tin uniti membrii acelei
societati
-cele mai importante sunt cele nascute din
contract
-contractul este sursa principala a coeziunii
oricarei societati moderne
-in strasa legatura cu principiul fortei obligatorii
exista un principiu al simetriei( mutuus consensus, mutuus dissensus)
-art 1270 alin 2
-cunoaste exceptii care sunt exceptii si de la
principiul fortei obligatorii
Denuntarea unilaterala
-art 1276
-prin vointa unei singure parti contractul
inceteaza
-poate sa faca asta numai daca exista o clauza
stabilita de parti care permite asta
-cel care are acest drept nu poate sa o faca
daca a inceput executarea contractului
-aceasta idee e valabila pentru contractele cu
executare dintr-o data
-in cazul
celor cu executare succesiva, e nevoie de un preaviz si efectele se
produc dupa expirarea termenului de preaviz
-nu produce efecte in privinta prestatiilor
executate deja
-e posibil ca o parte sa isi fi executat, iar
cealalta sa nu isi fi executat obligatiile sau nu in mod corespunzator=>toate
oblig anterioare trebuie executate=>partea care nu a executat trebuie sa
execute
-putem avea si un pret al denuntarii contractului(
clauza de denuntare cu titlu oneros )=> pana nu executi prestatia,
denuntarea nu poate opera
-articolul este supletiv
-este vorba de contracte cu executare
succesiva cu termen
-art1277 clauza legala de denuntare pentru
contractele cu executare succesiva fara termen
Teoria impreviziunii
-art 1271
-executarea contractului devine excesiva( nu
mai e vorba de schimbari rezonabile intre valorile prestatiilor)
-trebuia ca disproportia sa se fi produs dupa incheierea contractului
-schimbarile nu puteau fi avute in vedere si
nici nu au fost avute
-partile nu si-au asumat riscul schimbarii
prestatiilor care poate fi expresa sau sa rezulte indirect din modul in care e
redactat contractul
-debitorul a incercat negocierea adaptarii
rezonabile a contractului
-diferenta conditie si impreviziune
-conditia este o imprejurare data de parti
prin acord
-daca partile stipulau ce se intampla intr-o
atare situatie, era vorba de asumarea riscurilor
-intr-un caz, conditia afecteaza existenta,
iar in cazul impreviziunii avem deja contractul
-diferenta intre imprejurari viitoare care
determina imposibilitatea executarii( riscul contractual ) si situatia
impreviziunii
-in cazul impreviziunii, nu avem o
imposibilitate obiectiva de executare
Decesul in cazul contractelor intuitu
personae
-la moartea comodatarului inceteaza comodatul(
e intuitu personae intotdeauna)
-la mandat, decesul uneia dintre parti duce la
incetarea mandatului
-alteori legiuitorul intervine si schimba
vointa partilor( mai ales in materia contractelor de locatiune s-a intamplat)
-s-au prelungit astfel termenele unor contracte
de locatiune
-sunt situatii in care un contract devine
imposibil de exexcutat fie in mod temporar, fie in mod definitiv
-daca imposibilitatea e temporara, se suspenda
executarea contractului pe durata in care actioneaza cauza de imposibilitatea
de executare
-daca imposibilitatea e definitiva si absoluta
atunci se considera desfiintat contractul
Principiul
relativitatii
-in terminis in art. 1280
-daca drepturile si obligatiile se nasc intre
parti, acestea privesc doar partile si nu tertii
-art 1282
-forta obligatorie actioneaza nu numai asupra
partilor, ci si asupra succesorilor acestora
-daca se produc si efecte fata de terti,
suntem in prezenta unor exceptii de la principiu
-sunt admise exceptii sub aspect activ numai:
un tert poate sa dobandeasca drepturi( sunt interzise cele sub aspect pasiv )
-in dreptul muncii insa, in cazul contractului
colectiv de munca, avem si exceptii sub aspect pasiv
-distinctie intre opozabilitate si ideea ca nu
se produc efecte juridice fata de terti
-pentru a compatibiliza ideile trebuie sa
vedem ce intelegem prin opozabilitate si efecte
-art 1281
-distinctie intre contract ca act juridic si
contract ca realitate juridica
-ca act, el are semnificatie intre parti si
succesorii partilor
-fata de terti, chiar daca ei nu au
participat, nu este inexistent, pentru ei exista ca realitate juridica
-principul neminem
laedere(obligatia generala negativa de a nu pagubi pe nimeni) spune ca trebuie
sa respectam realitati juridice create de altii
-tertii trebuie sa
respecte contractele ca realitate juridica
-si partile si
tertii pot sa invoce contractele ca realitati sociale in sens larg
-partile pot invoca
un contract pe care l-au incheiat intr-un proces cu tertii
-sunt multiple
ipoteze in care un contract poate fi invocat ce catre terti sau impotriva lor
ca realitate juridica
-daca o parte
incalca, contractul raspunderea e contractuala, daca un tert incalca drepturile
partilor din contract, raspunderea lui va fi delictuala
-sub aspect
probatoriu, daca se face proba intre parti a contractului, trebuie sa fie
urmate regulile de proba a actului juridic, fata de terti nu se aplica aceste
reguli
-aceste idei
subliniaza foarte clar ideea de diferenta intre opozabilitate si de relativitate(
ele sunt complementare )
Parti=persoanele care in mod direct
sau prin reprezentant incheie un contract
Terti= cei care nici direct,
nici indirect nu participa la incheierea contractului
Succesori=nu sunt terti si nici
parti( sens larg- nu cel din materia succesiunii)
Succesori :
·
Universali
·
Cu titlu universal
·
Cu titlu particular
-cei universali
primesc totul
-cei cu titlu universal
primesc cate o cota parte
-aceste categorii se
afla exact in pozitia partilor=> forta obligatorie a contractelor priveste
partile si succesorii universali si cu titlu universal
Dar fata de cei cu titlu particular ?
-ipoteza: se
incheie un contract prin care A transmite un drept lui B( B=succesor cu titlu
particular a lui A)
-pe langa dreptul
primit in contract, primeste toate celelalte drepturi si obligatii ale lui A?
=> Nu
-totusi, daca exista
drepturi si obligatii legate de dreptul transmis, se poate pune problema daca
se transmite dreptul sau nu
-trebuie sa vedem ce
fel de legatura trebuie sa exista intre dreptul transmis prin contract si
celelalte drepturi si obligatii ale transmitatorului ( cat de stransa trebuie
sa fie)
-unii au zis ca
numai drepturile si obligatiile accesorii se transmit, altii au zis ca e suficient
sa avem o asemenea legatura care in momentul trasmiterii sa lase fara interes
alte drepturi in patrimoniul transmitatorului si astfel se transmit odata cu
dreptul transmit
-de principiu, se
pot transmite drepturi catre succesorii cu titlu particular ca manifestare a
fortei obligatorii
Dar obligatiile?
-in principiu, nu
-daca inainte de a
transmite dreptul catre succesorul cu titlu particular, daca transmitatorul a
diminuat acest drept printr-un contract cu o alta persoana, succesorul va
obtine numai acest drept diminuat
-daca e vorba de un
drept de proprietate, iar transmitatorul inainte de transmitere a grevat dreptul
respectiv, atunci el va transmite numai nuda proprietate, iar dobanditorul va
trebui sa respecte uzufructul sau orice alt drept real principal
-situatia obligatiilor
propter rem si situatia obligatiilor scriptae in rem(opozabilitate largita a
obligatiilor)
-art 1282(2)
-se cer anumite conditii:
de exemplu existenta unui contract cu data certa inainte de
transmitere(conditie de publicitate)
-creditor
chirografar= nu au garantii reale, ei sunt avanzi-cauza
-de regula, ei sunt
simplii terti( ei suporta efectele contractului ca orice tert)
-contractul le este
opozabil ca oricarui tert
-cand debitorul
savarseste acte frauduloase sau face simulatii, atunci creditorii chirografari
se diferentiaza de restul tertilor=> nu numai ca nu le este contractul opus
cu forta obligatorie si nu numai ca nu trebuie sa il respecte, intr-o asemenea
situatie, ei pot sa desfiinteze contractul pe baza actiunii pauliene sau pe
baza actiunii in simulatie
-ei au puteri mai
mari decat tertii obisnuiti
-ei nu sunt
avanzi-cauza, ei nu sunt succesori
Exceptii de la principiul relativitatii
-cele sub aspect
activ
-stipulatia pentru altul
-este un contract
incheiat intre promitent care se obliga fata de o alta pers, stipulant, ca va
executa o prestatie in favoarea unui tert, tert beneficiar
-natura jur: este o
figura juridica distincta, reglementata ca atare in Codul Civil
-fiind vorba de un
contract, stipulatia trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de
validitate a contractelor, inclusiv de forma
-deobicei, stipulatia
e un contract numit sau nenumit ce are o clauza in favoarea unui tert
-stipulatia trebuie
sa indeplineasca forma ceruta de contractul de baza ! ! !
-stipulatia mai
trebuie sa indeplineasca 2 conditii speciale:
Ø sa existe animus stipulandi( intentia de a stipula - sa rezulte fara
echivoc)
Ø sa existe un beneficiar al stipulatiei, o persoana determinata sau
determinabila in momentul in care se executa obligatia promitentului
-art.1285
-trebuie sa existe
cel tarziu in momentul executarii prestatiei, daca nu, stipulatia profita
stipulantului( daca nu vrea, atunci mostenitorilor)
-3 categorii de
efecte:
1.efecte intre
stipulant si promitent
2.efecte intre
promitent si tert beneficiar
3.efecte intre tert
beneficiar si stipulant
1. pe de-o parte
sunt efectele care rezulta din contractul de baza si care pot sa fie drepturi
si obligatii reciproce intre stipulant si promitent
-intereseaza faptul
ca se naste obligatia promitentului fata de stipulant de a executa prestatia
fata de tertul beneficiar
-promitentul are o
obligatie fata de stipulant , dar obligatia trebuie executata fata de tertul
beneficiar=> o dedublare a obligatiei, avem 2 creditori ai obligatiei
-stipulantul poate
pretinde executarea obligatiei fata de tertul beneficiar=> o actiune in
executare sitlita sau in daune sau actiune in rezolutiune sau reziliere
2. efectul principal
este nasterea dreptului beneficiarul ca efect direct al stipulatiei( acest drept
nu mai trece prin patrimoniul stipulantului)
-tertul beneficiar
nu va suporta concursul creditorului sau mostenitorilor stipulantului
-in plus, avand
acest drept, tertul are si el o actiune impotriva promitentului
-al 2-lea creditor
al obligatiei, poate cere executarea obligatiei direct fata de el
-poate cere
executarea silita, daune, dar nu rezolutiunea sau rezilierea
-desi se naste
direct in patrimoniul tertului beneficiar dreptul, nu inseamna ca il impiedica
pe tert sa refuze dreptul
=>acceptarea
stipulatiei de catre tertul beneficiar
-el are un drept
potestativ care este grefat pe dreptul dobanditorului prin stipulatie
-dreptul de a ccepta
sau de a refuza dreptul din stipulatie
-imediat ce s-a
incheiat stipulatia, dreptul se naste direct in patrimoniul tertului beneficiar
-daca accepta, dreptul
se consolideaza in patrimoniul tertului beneficiar
-daca refuza, dreptul
se desfiinteaza retroactiv din momentul stipulatiei
-dreptul va profita
in acest caz stipulantului sau mostenitorilor acestuia sau unui tert beneficiar
secundar, etc
-stipulantul mai are
un drept de a revoca stipulatia = manifestarea unilaterala de vointa a
stipulantului prin care revoca stipulatia
-el nu revoca insusi
contractul, ci stipulatia in sensul ca nu se mai produce stipulatia fata de
tertul beneficiar
-dreptul va profita
stipulantului ( nu se desfiinteaza contractul)
-conditii revocare
Art.1286-7
-se limiteaza in
timp posibilitatea de revocare a stipulatiei
-numai stipulantul
poate revoca, nu si mostenitorii si creditorii( nu se poate executa calea
actiunii oblice)
-asta nu inseamna ca
daca stipulatia respectiva are caracter fraudulos ca nu ar putea introduce actiunea
pauliana creditorii
-daca e o donatie
indirecta si se incalca rezerva succesorala, mostenitorii vor putea ataca
stpulatia pentru reducerea liberalitatilor excesive
-stipulantul nu
poate revoca stipulatia daca promitentulul are interesul sa o execute fara sa
ii ceara in prealabil acordul
3. nu exista niste
efecte predeterminate, ele depind de fiecare caz in parte
-e posibil sa se
faca o liberalitate, o donatie indirecta catre tertul beneficiar, sa se stinga
o datorie sau sa se acorde un imprumut
-trebuie analizat de
la caz la caz ce s-a urmarit prin stipulatie
-aparenta exceptie
de la principiul relativitatii: conventia
de porte-forte(promisiunea faptei altuia)
Art1283
-este un contract
prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine o alta persoana sa
execute o prestatie fata de creditor
-e aparenta pentru
ca nu se naste nicio obligatie sau vreun drept fata de tert, ci numai intre
parti
-tertul a carui
fapta este promisa va fi obligat doar cand el se va angaja juridic fata de
creditor
-debitorul si-asuma
o obligatie de rezultat, de a convinge tertul sa se angajeze fata de creditor
-in masura in care
tertul se va angaja juridic fata de creditor, atunci debitorul initial e
liberat de raportul juridic, deoarece si-a executat obligatia
-se naste atunci
obligatia tertului fata de creditor
-este introdusa
ideea de fidejusiune
-in masura in care
dupa ce tertul se obliga fata de creditor, debitorul anterior il garanteaza
fata de creditor, atunci el va trebui sa execute obligatia fata de creditor
-este vorba de un
contract disctinct fata de cel de porte-forte
-in masura in care
obligatia de rezultat nu e atinsa, debitorul poate executa el obligatia care ar
fi trebui executata de tert si sa fie astfel liberat
-validitatea
promisiunii: conditiile generale ale contractului si intentia clara si
neindoielnica de a promite fapta altuia
Curs 5 Obligatii
Simulatia si efectele specifice ale
contractelor sinalagmatice
-exista si exceptii in ceea ce priveste
principiul opozabilitatii
-contractul poate fi privit nu doar ca actul
juridic, ci si ca faptul juridic, ca realitate sociala, ipostaza in care
trebuie sa fie respectat de toti, inclusiv de catre terti
-e vorba de o aplicare a ideei mai generale de
a nu vatama pe nimeni( obligatia generala negativa)
-dar, ce este o exceptie de la principiul opozabilitatii?
-ar fi vorba de situatie in care tertii nu ar
mai fi tinuti sa respecte contractul ca realitate sociala
-fie ar putea sa ignore pur si simplu, fie ar
putea sa ceara desfiintarea lui
-in felul acesta ajungem la cele 2 exceptii de
la opozabilitatea fata de terti a contractului: Simulatia si actiunea pauliana
Simulatia
-o forma de minciuna juridica, uneori
sanctionabila in masura in care are efecte negative, alteori nu
-uneori minciuna nu are efecte negative si nu
trebuie sanctionata
-este o operatie juridica prin care doua sau
mai multe persoane incheie un acord simulatoriu, iar pe temeiul lui incheie un
act juridic public care creeaza o aparenta juridica prin care se ascunde
realitatea juridica dintre parti
-de esenta operatiei juridice a simulatiei tin
aceste 2 elemente: acordul simulatoriu si actul public
-este posibil ca actul simulatoriu sa fie
dublat de un act juridic secret care creeaza in mod efectiv efecte juridice
intre parti,alteori, acordul simulatoriu nu arata decat ca actul public este
fictiv si ca in realitate nu s-au produs efecte juridice intre parti
Formele simulatiei
-simulatia in structura careia actul public
are caracter fictiv( ex. o persoana pentru a scapa de urmarirea creditorilor
incheie un acord simulatoriu cu o alta persoana cu caracter secret, iar public
incheie un act de vanzare-cumparare cu acea persoana, creand aparenta ca a
instrainat un anumit drept real principal din patrimoniu; aparent creditorii nu
mai pot urmari bunul care a iesit din patrimoniu, dar in realitate bunul nu a
iesit din patrimoniu=> intre parti nu s-a nascut niciun efect juridic, contractul
public creeaza o simpla aparenta, el este un contract fictiv; avem numai
acordul simulatoriu si contractul public)
-simulatia presupune ca actul public
deghizeaza un act secret , iar legatura dintre cele 2 acte e facuta de acordul
simulatoriu care are tot caracter secret( acordul simulatoriu spune care dintre
cele 2 acte produce cu adevarat efecte juridice, adica actul secret)
-ex. in materie de donatie pentru a ocoli o
prevedere legala, e posibil ca A si B sa incheie o donatie secreta, iar public
un acord de vanzare-cumparare=> intre parti donatia produce efecte juridice,
iar vanzarea-cumpararea este o simpla aparenta( acordul simulatoriu spune
asta)=> contractul de vanzare-cumparare e o forma de deghizare a donatiei
-in aceasta ipoteza de simulatie, avem atat
acordul simulatoriu, cat si asociat acordului un act juridic secret, iar pe
langa ele un act public
-e posibil ca acordul simulatoriu sa fie
integrat in actul secret sau sa fie separat
-a 3-a forma: o interpunere de persoane: se
incheie un contract secret de vanzare-cumparare intre A si B si un contract public
de vanzare-cumparare intre A si C cu privire la acelasi bun
-aparenta este ca bunul a trecut din patrimoniul
lui A in cel al lui C, dar in realitate a trecut in al lui B
-important este ca toate cele 3 parti, A,B,C
sunt legate prin acordul simulatoriu=> C stie ca bunul nu este al lui, ci al
lui B
-aceasta precizare este importanta pentru ca
face distinctie intre simulatie prin interpunere de persoane si mandatul fara
reprezentare pe de alta parte
-simulatia prin interpunere de persoane nu se
confunda cu mandatul
-C nu e un mandatar al lui B, el nu actioneaza
in numele lui B, el apare ca dobanditor al bunului
-mandatul fara reprezentare este o specie a
mandatului in care mandatarul, desi actioneaz in numele mandantului, el nu este
cunoscut ca atare de tertul cu care contracteaza
-tertul crede ca incheie cu mandatarul, dar in
realitate incheie cu mandatul
-tertul care contracteaza cu mandatarul crede ca
acesta lucreaza in nume prorpiu, iar nu pe seama mandantului, nu stie ca acesta
exista
-in cazul simulatiei prin interpunere de persoane,
toate cele 3 parti sunt legate prin acordul simulatoriu, toti stiu despre ce e
vorba in realitate
-din toate aceste exemple si din definitie
=> ca intotdeauna acordul simulatoriu si eventualul actul secret premerg sau
cel mult sunt contemporane cu actul public
-mai intai, se incheie acordul simulatoriu, eventual
si cel secret, iar apoi actul public, in cel mai special caz am putea imagina
ca toate cele 3 exista in acelasi timp
-nu se poate ca acorul simulatoriu sau actul
secret sa fie ulterioare
-nu ar fi vorba de o simulatie, ci de o
modificare a unui contract anterior( mutuus conssensus, mutuus disenssus)
-astfel inteleasa simulatia, poate urmari
scopuri licite sau ilicite
-s-ar putea ca prin operatiunea juridica a
simulatiei partile sa doreasca doar sa fie discrete in ceeea ce priveste raportuirle
reale intre ele, dar fara ca prin asta sa urmareasca incalcarea legii sau
pagubirea unei alte persoane
-sunt cazuri in care prin simulatie se
incearca eludarea unor prevederi legale prohibitive
-ex. stabilirea pretului in contractul de vanzare-cumparare
-acesta este un ex. de deghizare partiala(
presupune ca doar un element este schimbat, nu tot actul)
-cand simulatia este licita, opereaza o
singura sanctiune: inopozabilitatea fata de terti a actului secret
-alteori, cand e ilicita, pot sa intervina
sanctiuni drastice: de natura fiscala, penala,etc
-va trebui sa in fiecare situatie in parte sa
se diferentieze intre simulatia care are caracter licit si cea care are caracter
ilicit
-pentru ca atunci cand acordul simulatoriu e
insotit de un act secret care produce efecte reale intre parti, conditiile
pentru ca aceste efecte sa se produca este ca actul secret sa respecte conditiile
de validitate specifice de fond si de forma
-e motivul pentru care atunci cand un contract
ar trebui sa fie adus publicitatii potrivit legii este imposibila simulatia
pentru ca avem caracterul secret)
Simulatia care are caracter licit
-ideea de sanctiune nu are sensul propriu,
acela de raspundere
-arata doar ca actul secret si acordul
simulatoriu produc efecte numai intre partile care l-au incheiat si uneori fata
e succesorii universali si cu titlu universal ai acestora
-fata de terti, produce efecte actul public
-in sensul acesta spunem ca sanctiunea
specifica a simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a contractului
secret
-din aceasta perspectiva intelegem de ce simulatia
este o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului
-aceasta exceptie priveste actul secret, iar
nu actul public
-odata ce am facut aceasta afirmatie, inseamna
ca efectele simulatiei sunt multiple: intre partile simulatiei, intre partile
simulatiei si terti, efecte intre diferitele categorii de terti fata de
simulatie
-art 1289
-daca e valabil, el produce efecte numai intre
parti
-partile sunt legate cu adevarat de drepturile
si obligatiile prevazute in contractul secret
-daca exista numai acordul simulatoriu, nu e
vorba de niciun drept sau obligatie=> actul public e o simpla fictiune
-implicit, articolul ne arata ce e simulatia
-nu avem o definitie a ei in C.Civ., dar
deducem implicit ca daca avem un contract secret, trebuie sa mai fie si unul
public -textul trimite la structura simulatiei
-textul nu spune ceea ce e cel mai important:
de esenta simulatiei nu e contractul secret, ci acordul simulatoriu
-contractul secret e de natura simulatiei
-atunci cand vorba de opozabilitate fata de
terti, de fapt nu avem in vedere toti tertii, intrucat de cele mai multe ori
aceasta opozabilitate functioneaza fata de terti
-problema se pune fata de categorii speciale
de terti care au un interes fata de situatia juridica
-in cazul simulatiei, cand vorbim de opozabilitate
fata de terti a simulatiei, avem in vedere acele categorii de terti care au
interese juridice speciale in ceea ce priveste simulatia
-art. 1290
-in primul alineat, pe langa notiunea de tert,
avem succesorii(toti), apoi creditorii instrainatorului, pe de alta parte avem
terti care dobandesc drepturi de la creditorul aparent, intemeindu-se cu buna-credinta
pe actul public
-acesti terti care dobandesc drepturi de la
creditorul aparent sunt de buna-credinta, ei nu cunosc existenta actului secret
sau a acordului simulatoriu
-succesorii instrainatorului si creditorii
instrainatorului nu vor putea opune actul secret acestor terti( fata de ei este
inopozabil actul secret)
-raportul dintre diferitele categorii de
terti: observam ca in alin 1 succesorii cu titlu particular sunt si ei terti
fata de contract si de simulatie, dar avem 2 categorii de succesori
particulari: cei care dobandesc drepturi de la instrainator si cei care dobandesc
drepturi de la achizitor
-are castig de cauza tertul care se intemeiaza
cu buna-credinta pe actul public=> regula de baza pentru solutionarea conflictelor
intre terti: cand au interese diferite, vor castiga tertii care se intemeiaza
cu buna-credinta pe actul public
-aceasta regula, desi nu este afirmata
explicit, rezulta implicit din cum e formulat articolul
-acest lucru rezulta nu numai in raport cu
succesorii cu titlu particular, ci si in ceea ce priveste creditorii
instraintorului
-nici ei nu pot invoca actul secret
-desi actul secret nu e opozabil tertilor,
tertii daca au interes, pot invoca actul secret in favoarea lor pe calea actiunii
in simulatie( o pot face impotriva partilor)
-formularea textului e deficitara pentru ca
specifica la final ca „atunci cand le vatama drepturile”
-daca le-ar vatama drepturile , tertii nu au
interes sa invoce contractul, ci sa invoce inopozabilitatea contractului
-daca facem o analiza mai profunda, putem
observa ca tertii ar putea invoca contractul secret pentru a-l desfiinta daca
este fraudulos pe calea actiunii pauliene, dar aceasta idee este fara utilitate
pentru terti
-art1291
-prin ipoteza e vorba de situatia in care prin
contractul secret se creeaza o anumita situatie juridica, iar prin actul public
o alta si avem si creditorii dobanditorului aparent
-partile nu pot opune contractul secret creditorilor
dobanditorul aparent
-pentru ca acesti creditori sa beneficieze de
contractul aparent, ei trebuie sa fi notat inceperea urmarii silite sau
sechestrul asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei
-la alin2 observam o nuanta: in raport cu
ideea generala potrivit careia daca exista un conflict intre diferitele categorii
de terti, vor avea intaietate tertii care se intemeiaza cu buna-credinta pe
contractul aparent
-cine castiga intre creditorii instrainatorului
si cei ai dobanditorului? => cei ai instrainatorului aparent, ei se
intemeiaza pe actul secret
-ei invoca faptul ca a ramas in patrimoniul instrainatorului
bunul
-cerinta este ca creanta sa fie anterioara
actului secret
-daca este ulterioara, vor castiga creditorii
care se intemeiaza cu buna-credita pe actul aparent
-tertii=este vorba de acele persoane care nu
participa la operatiunea juridica a simulatiei, dar care au interese nascute in
legatura cu simulatia=> in sfera tertilor intra pe de-o parte succesorii cu
titlu particular ai partilor, mai mult, uneori chiar si succesorii universali,
prin derogare de la art. 1289(1), precum si creditorii chirografari
-este vorba de terti fata de care contractul
secret nu le este opozabil nici macar ca realitate juridica
-daca tertii au cunoscut contractul secret, ei
intra in categoria tertilor obisnuiti , care trebuie sa respecte operatiunea ca
realitate juridica
Actiunea in simulatie
- a doua sanctiune a simulatiei, este un
instrument juridic, procesual, prin care partile sau tertii care au interes
inlatura valul mincinos al actului public pentru a dezvalui realitatea dintre
parti=> actul secret
-este la indemana partilor simulatiei
-daca exista un contract secret asociat
acordului simulatoriu, iar o parte nu vrea sa exeute cea ce a promis prin actul
secret, trebuie mai intai sa arate ca actul pub este aparent pentru a putea
cere executarea silita a actului secret
-nu se aseamana actiunea in simulatie cu actiunea
in executare
-cea in simulatie este imprescriptibila, iar
cea in executare este prescriptibila sau nu dupa natura obligatiei
-se aplica regulile de proba din materia
actelor juridice cu o singura exceptie: chiar si prtile vor putea dovedi contractul
prin orice mijloace de proba daca simulatia are caracter ilicit
Art 1292(2)
-cand e vorba de raportul intre parti si
terti, proba se poate face prin orice mijloace de proba
-actiunea in simulatie este si la indemana
tertilor, acelora care vor sa se intemeieze pe actul secret
-se inlatura astfel actul public si se scoate
la iveala actul secret
Ipoteza speciala de simulatie
-pana acum am analizat contractele-acte juridice
bilaterale
-este posibila si in cazul actelor jur unilaterale?=>
art 1293 da !
-in materia obligatiilor, pe langa contracte
ca izvoare avem intr-o sfera mai restransa si acte juridice unilaterale
-este posibila, dar pentru asta actul juridic
unilateral trebuie sa aiba un destinatar care trebuie sa fie o persoana
determinata
-persoana determinata trebuie sa fie insasi
parte in simulatie=>intr-o asemenea ipoteza avem un act unilateral public cu
caracter aparent, un act unilateral secret, dar avem destinatarul actului
unilateral, destinatar care isi da acordul la simulatie=> acordul
simulatoriu exista ca acord bilateral, avem nevoie de o intelegere si aici
intre parti
-art.1294
-simulatia nu e compatibila cu actele juridice
nepatrimoniale
Efectele specifice ale contractelor
sinalagmatice
-pleaca de la specificul ideii de cauza in
materia contractelor sinalagmatice
-in cazul lor, notiunea de cauza se
prelungeste de pe terenul formarii contractului pe terenul executarii
-daca o parte nu isi executa obligatiile, este
lipsita de cauza chiar executarea obligatiilor celeilalte parti
-daca o parte nu executa=> intrucat
cealalta parte nu mai are cauza sa isi execute propria obligatie, ea nu isi va
executa obligatia respectiva
-intelegem cele 3 efecte specifice: exceptia
de neexecutare, rezolutiunea si rezilierea, problema riscului contractual( ele
nu ignore, ci presupun forta obligatorie a contractelor)
Exceptia de neexecutare
-ea presupune pe langa reciprocitate si
interdependenta, cauza si forta obligatorie, si un principiu al simultaneitatii
executarii obligatiilor in contractele sinalagmatice
-de regula, partile care au obligatii
reciproce si interdependente trebuie sa le execute in mod concomitent
Art. 1555
-consacra principiul simultaneitatii, dar face
nuanta ca daca din natura obligatiei o obligatie presupune o durata in timp,
atunci se poate accepta ca pana se executa obligatia respectiva, cealalta obligatie
sa fie si ea executata
-este o ajustare a principiului simultaneitatii
in functie de situatia de fapt
-daca o parte nu isi executa obligatiile,cealalta
parte este indreptatita sa refuze executarea propriei obligatii
-pana nu executi, nu execut
Art.1556
-pentru a putea fi invocata exceptia de neexecutare,
este nevoie de regula ca ambele obligatii sa izvorasca din acelasi contract
-chiar daca sunt aceleasi parti, dar e vorba
de contracte diferite care nu au legatura intre ele, nu poate opera exceptia de
neexecutare
-exceptia se face in legatura cu asa-numitele
contracte sinalagmatice imperfecte
-e vorba de acele situatii in care partile
incheie un contract unilateral, dar pe parcursul executarii contractului,
partea care nu are nicio obligatie din contract dobandeste o asemenea obligatie
pe temeiul unui fapt extracontractual( ex gestiunea de afaceri)
-ex depozitarul are un drept real imperfect,
cel de retentie
-trebuie sa fie o neexecutare a unei obligatii
din partea unei parti
-neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta
-daca e de mica insemnatate, nu se justifica
invocarea exceptiei, desi exista dreptul de a o invoca, acesta ar fi abuziv
exercitat
-fiind vorba de o neexecutare, ea poate sa
aiba caracter culpabil sau fortuit
-pentru a opera exceptia trebuie sa fie o
neexecutare culpabila
-nu trebuie sa existe o cauza legala care
ingaduie unei parti sa execute mai tarziu, inlaturandu-se astfel principiul
simulataneitatii executarii obligatiilor
-ex o obligatie are un termen, legea insasi sa
prevada o executare decalata in timp sau uzantele specifice contractului sa
prevada o asemean situatie
-nu este nevoie pentru invocarea exceptiei
punerea in intarziere a debitorului
-exceptia de neexcutare opereaza in mod
direct, fara a fi necesara interventia justitiei
-creditorul nu trebuie sa se adrese justitie
pentru a face operabila exceptia
-in schimb, daca debitorul apreciaza ca este
abuziva invocarea exceptiei, el se poate adresa justitie pentru a obliga pe
creditor sa execute propria obligatie si ca invocarea exceptiei este fara
temei, abuziva
-cand desi in aparenta sunt indeplinite toate
conditiile, cand este vorba de anumite imprejurari si tinand seama de buna-credinta
s-ar putea constata ca exceptia este nejustificata
Rezolutiunea si rezilierea
-cand o parte nu isi executa obligatiile
intr-un contract sinalagmatic , prima optiune este exceptia de neexecutare
-exista si alte 2 optiuni atunci cand neexecutarea
obligatiei este fortuita se pune problema riscului contractual
-daca neexecutarea este imputabila debitorului,
creditorul mai poate sa ceara executarea silita fie in natura(daca e posibila),
fie prin echivalent a obligatiei respective
-dar e posibbil ca urmare a intarzierii sa nu
mai aiba interes creditorul sa recurga la executarea silita, ci la desfiintarea
contractului
-cand e vorba de un contract cu executare uno
ictu, aceasta desfiintare imbraca forma rezolutiunii
-cand e cu executare succesiva=> rezilierea
-este posibil ca aceasta desfiintare a contractului
prin reziliere sau rezolutiune sa fie dispusa de instanta la cererea
creditorului, caz in care e vorba de o reziliere/rezolutiune judiciara, dar mai
e posibil ca aceasta sanctiune in oricare forma sa fie direct aplicata de catre
creditor ca o forma de justitie privata prin declaratia unilaterala de rezilie
sau rezolutiune
-este posibil ca aceasta desfiintare sa
opereze in caz de neexecutare de drept
-indiferent daca e vorba de reziliere/rezolutiune,
in toate cazurile se pune problema fundamentului acestei sanctiuni civile
-nu se confunda cu conditia rezolutorie care
este un eveniment viitor si nesigur care afecteaza existenta drepturilor si
obligatiilor
-rezilierea/rezolutiunea sunt sanctiuni civile
pentru neexecutare culpabila
-conditii: este o forma particulara de
manifestare a raspunderii civile ( o manifestare a executarii silite prin
echivalent)
-in cazul nostru, sanctiunea rezolutiunii nu
inseamna decat o forma particulara de raspundere civila, ca atare o forma de
executare silita prin echivalent
-va executa, dar sanctiunea aplicata este un
echivalent al executarii in natura, o executare indirecta
-conditiile raspunderii civile trebuie puse in
evidenta pentru asta: cele 4 elemente fundamentale ale raspunderii civile
-vinovatia debitorului, prejudiciul, legatura
de cauzalitate, fapta ilicita
-e nevoie ca partea care o invoca sa fi
executat sau sa fie gata sa-si execute obligatia
-aceasta formulare a indus in eroare, in
sensul ca s-a spus ca pentru a opera aceasta sanctiune trebuie sa fie o culpa
exclusiv a debitorului
-daca e culpa comuna, nu s-ar putea invoca rezilierea/rezolutiunea
-daca suntem in fata unei forme de raspundere
civila contractuala nu e niciun nmotiv pentru a aprecia ca debitorul nu
raspunde pentru ca e o culpa comuna cu creditorul
-repartizarea prejudiciului in functie de
contributia fiecarei parti la realizarea acestuia
-cand se pune problema daunelor, ele se vor
repartiza eventual intre cele 2 parti
dupa pronuntarea rezilierii/rezolutiunii
-mai trebuie sa existe pe langa cele 4 punerea
in intarziere a debitorului(prin cererea de chemare in judecata sau printr-o
notificare)
-aceste 5 conditii sunt necesare pentru sanctiunea
judiciara
-judecatorul are o anumita putere de apreciere
asupra acestor conditii
-el are puterea sa aprecieze daca aplicarea
acestei sanctiuni este potrivita cu imprejurarile cauzei sau daca nu este mai
echitabila o executare silita in natura sau prin echivalent
-judecatorul poate acorda un termen de gratie
pentru executare
-pana cand ramane hotararea definitiva, debitorul
poate sa execute si daca a executat nu se mai poate aplica sanctiunea
-toate aceste elemente de incertitudine pot fi
inlaturate in cazul in care partile sau legea ingaduie desfiintarea contractului
fara interventia instantei de judecata pe temeiul intelegerii partilor sau pe
temeiul unei dispozitii a legii
Declaratia unilaterala de reziliere, pactul
comisoriu si desfiintarea de drept a contractului
-art 1549, 1550
-creditorul are un drept de alegere cand debitorul
nu executa: el poate cere fie executarea silita in natura sau prin echivalent
sau are dreptul la reziliere/rezolutiune si daune-interese
-poate fi o rezolutiune totala sau partiala si
sa nu fie vorba de o parte esentiala si sa se poata divide
-cand avem mai multe parti, se desfiinteaza in
raport doar cu partea care nu si-a executat, daca partea neexcutata nu e
esentiala pentru tot contractul
-tot ce e valabil pentru rezolutiune e valabil
si pentru reziliere
-in cazul rezolutiunii, efectele se produc
pentru trecut, in timp ce in cazul rezilierii se produc pentru viitor
-este o forma de justitie privata
-3 forme de rezolutiune: una aplicata de
judecator, una de parte prin declaratie unilaterala si o rezolutiune de drept
-ideea ca exista o rezolutiune de drept
inseamna ca el se desfiinteaza fara sa mai fie nevoie de o hotarare judecatoreasca
sau de o declaratie unilaterala
-prin simplul fapt al neexcutarii sa se
desfiinteze
-nu mai exista un drept de optiunea al creditorului
-dar pentru a fi in prezenta unei asemnea
rezolutiuni de drept trebuie sa avem fie o prevedere a legii, fie o clauza a
partilor in acest sens( pact comisoriu)
-partile sau una dintre parti renunta la
dreptul de optiune
-teoretic este posibil, practic insa este
problematic
-daca e vorba de sanctiune, am vazut care sunt
conditiile sa opereze
-cine apreciaza vinovatia?
-ori partile inteleg sa renunte si la
vinovatie si sa fie doar un mod obiectiv de a desfiinta contractul, sau daca e
vorba de vinovatie trebuie sa fie apreciata de cineva
-in cazul rezolutiunii de drept conteaza numai
neexcutarea, privita obiectiv
-atunci cand este vorba de rezolutiune
judiciara sau prin declaratie unilaterala poate sa intervina si o reducere a
prestatiilor
-uneori neexecutarea este partiala si se poate
desfiinta contractul partial, total sau se poate duce la reducerea proportionala
a prestatiilor
Art 1551
-putem avea o mica neexecutare care spune ca
nu poate opera rezolutiunea in acest caz
-si daca partile ar scrie in contract ca se
poate desfiinta pentru o mica neexecutare, aceasta clauza este nescrisa
-intr-o asemenea ipoteza nu avem in vedere si
rezolutiunea de drept
-chestiunea este discutabila pentru ca toate
aceste imponderabile s-au nascut ca urmare a faptului ca legiuitorul a optat si
pentru rezolutiunea de drept
-=>probleme in practica ! !!
Pactul comisoriu
-este o clauza pe care partile o introduc in
contract care prevede ca in caz de neexecutare contractul va fi de drept
desfiintat
=>>si fara judecata si fara declaratie
unilaterala
-chiar si in acest caz, este necesara punerea
in intarziere a debitorului
-numai daca partile prevad in contract ca
poate opera si fara punere in intarziere, atunci opereaza de drept desfiintarea
fara punere in intarziere
-in realitate, o adevarata desfiintare de
drept are loc numai in aceasta ipoteza
-daca e necesara punerea in intarziere,
inseamna ca este necesara si vointa creditorului si ne apropriem de declaratia
unilaterala
-pentru ca pactul comisoriu sa produca efecte
trebuie sa specifice care sunt obligatiile la care se refera
-va opera numai in cazul neexecutarii obligatiei
mentionate expres in pactul comisoriu
-in cazul declaratiei unilaterale: fie legea,
fie partile permit creditorului ca in caz de neexecutare sa emita el o
declaratie de rezolutiune care inlocuieste practic hotararea instantei de judecata
-in aceasta ipoteza, deb daca apreciaza ca nu
sunt indeplinite cond pt a opera rez, el se poate adresa instantei de judecata
si sa ceara constatarea neindeplinirii cond de rez si ca declaratia este nula
pt ca nu indeplineste cond
-se rastoarna in felul acesta modul de a apela
la justitie
Art 1552
Rezolutiunea unilaterala
-principalul efect al rezolutiunii este
desfiintarea cu efect retroactiv, in cazul rezilierii este cu efect pentru
viitor
-in cazul rezolutiunii avem repunerea in
situatia anterioara a partilor( temeiul: imbogatirea fara justa cauza)
-mai poate sa ceara debitorul si daune-interese(
temei: raspunderea civila contractuala)
-daca e vorba de reziliere, ce s-a executat nu
se mai restituie, dar nu se mai presteaza pentru viitor
-daca o partea si-a executat obligatiile pana
in momentul in care a operat rezolutiunea, iar cealalta parte mai are ceva de
executat, asta nu inseamna ca partea care are o restanta nu poate fi obligata
sa execute
Problema riscului contractual
-art 1557, 1274, 1642, 1643
-cand e neexcutare fortuita, debitorul nu o
mai poate executa=> cealalta parte nu trebuie sa isi execute nici ea obligatia=>
riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat!
-vanzatorul transmite proprietatea asupra unui
bun, dar nu preda : riscul este suportat de detentorul precar(aplicam si aici
regula res perrit debitori)
-contractele sub conditie translative: sub
conditie suspensiva: pendente conditione piere bunul=> aplicam regula
-sub conditie rezolutorie: pendente conditione
piere bunul: ar trebui ca dobanditorul sa restituie, el este debitorul obligatiei
imposibil de executat=> se aplica regula
-risccul contractual: pericolul neexuctarii
-riscul e suportat de debitorul obligatiei
imposibil de executat: daca imposibilitatea fortuita este temporara, atunci se
suspenda executarea contractului pe durata in care opereaza cauza de
imposibilitate fortuita, dar daca e definitiva si absoluta atunci e vorba de
desfiintarea contractului
-daca desfiintarea priveste numai o parte din
contract, se pune problema reducerii proportionale a obligatiei din contract
Curs 6 Obligatii
Cesiunea,
incheierea contractului si actul unilateral
-nu trebuie sa confundam problema riscului
contractual cu o problema mai generala (imposibilitatea fortuita de executare)
-problema riscului contractual
-e posibil ca o obligatie sa nu poata fi executata
din motive neimputabile debitorului art.1634=> o generalizare regulilor din
materia raspunderii contractuale
-riscul obligatiei care nu poate fi executata
in mod fortuit este suportata de debitorul obligatiei imposibil de executat
Cesiunea contractului
-in VCC nu era reglementata decat cesiunea de
creanta, nu era reglementata nici cea de datorie, nici cea de contract
-vechea reglementare a fost criticata intrucat
nu oferea aceste 2 instrumente juridice foarte importante: preluarea datoriei
si cesiunea de contract
-cesiunea de contract=reunirea celor 2 instrumente
juridice intr-un singur document: cesiunea de datorie si preluarea contract?
-presup caaceasta figura juridica are trasaturi
particulare
-de principiu, cesiunea e reglemeentata in
art. 1315 alin. 1: o parte poate sa
substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca
prestatiile nu au fost integral executate si daca cealalta parte consimte
1. Cesiunea de contract e o operatiune juridica
tripartita- e tot un contract, dar in care sunt 3 parti( mai intai partile din
contractul initial, iar mai departe tertul care intervine sa preia drepturile
si obligatiile uneia dintre parti=> din acel moment nu mai e tert, ci parte
in contract)
2. Aceasta operatiune juridica tripartita
poate fi incheiata numai daca in contractul initial prestatiile nu au fost
integral executate(daca au fost executate, contractul a incetat)
3. Art. 1317 alin. 1 etapele incheierii
cesiunii contractului: este posibil ca aceasta operatiune juridica sa se
incheie printr-un acord simultan intre cele 3 parti
-este posibil insa in alte situatii ca de la
bun inceput partile contractului initial sa isi recunoasca reciproc sau numai
una dintre ele sa recunoasca dreptul de a substitui un tert in raportuirle
nascute din contract
-in acest caz, daca o asemenea intelegere
prealabila exista, la un moment ulterior incheierii contractului oricare parte
sau numai parte careia i s-a prevazut un asemenea drept poate incheia acordul
cu un tert pentru ca acesta sa preia drepturile si obligatiile sale
-intr-o asemenea situatie, nu mai avem nevoie
de inca un acord al contractantului cedat, el si-a dat acordul in prealabil, e
necesar numai incunostiintarea contractantului cedat in legatura cu aceasta
cesiune si fie i se notifica celeilalte parti cesiunea de contract, fie acesta
din urma, luand cunostiinta de ea, o accepta
-in acest caz, acceptarea nu are valoarea
consimtamantului la cesiunea, intrucat a fost anterior acceptata, are doar
valoarea confirmarii luarii la cunostiinta
-pe langa ipoteza in care deja au fost executate
prestatiile si nu mai e posibila cesiunea, s-ar putea ca uneori legiutorul in cazuri
speciale sa interzica cesiunea art. 1315(2): sunt exceptate de la cesiune
cazurile anume prevazute de lege
-principiul simetriei impune ca de vreme ce
contractul initial a fost incheiat intr-o anumita forma si cesiunea de contract
sa se incheie in aceeasi forma: art. 1316
-in legatura cu momentul incheierii
contractului de cesiune , distingem in raport de precizarea facuta anterior
intre ipoteza in care toate cele 3 parti isi dau acordul in acelasi timp, caz
in care acela e momentul incheierii contractului, cu exceptia cazului in care
ar fi vorba de drepturi reale imobiliare si ar intra in vigoare efectul translativ
al inscrierii in Cartea Funciara
-aceasta ultima precizare e impusa de art.
1317(3)
-momentul incheierii cesiunii cntractului paote
sa fie momentul in care, dupa incuviintarea prealabila a cesiunii, se incheie
acordul intre o parte a contratcul si un tert care preia drepturile si obligatiile,
dar nu acesta va fi momentul incheierii cesiunii, ci momentul notificarii
cesiunii celeilalte parti contractante sau momentul in care aceasta o va accepta:
art. 1317(1)
-o ipoteza speciala este prevazuta pentru ipoteza
titlurilor de valoare care contin clauza la ordine: cambii, bilete la
ordin,cecuri
-se poate mentiona in cuprinsul inscrisului o
clauza denumita la ordin=in momentul in care cel care are inscrisul semneaza
pentru transmitere( gireaza inscrisul), giratarul se substituie in toate drepturile
si obligatiile gerantului( girul e o semnatura care se pune pe inscris)
-cel care transmite se numeste girant si prin
semnatura pune efect clauzei la ordin
-e vorba de o cesiune de contract in forma
foarte simplificata
Efectele
cesiunii contractului
-mai intai, la prima vedere, ar trebui sa
spunem ca din momentul realizarii cesiunii contractului, tertul devine parte in
contract si va fi tinut de toate drepturile si obligatiile pe care le-a avut
partea care i-a transmis contractul
-pe cale de consecinta, partea care a transmis
ar trebui sa fie liberata de drepturile si obligatiile din contract, dar art.
1318 face anumite precizari: este posibil ca partea care a ramas in contract(
contractantul cedat) sa nu consimta la liberarea cedentului=> ce se
intampla? In mod normal, contractantul cedat ar trebui sa-l urmareasca pe
tertul cesionar => este prima indatorire a contractantului cedat
-daca tertul cesionar nu isi executa obligatiile,
contractantul cedat trebuie sa notifice aceasta imprejurare catre cedent in
termen de 15 zile de la data neexecutarii
-daca acest termen nu e respectat, cedentul
este definitiv liberat
-cand notificarea e facuta in termenul
mentionat, contractantul cedat se poate intoarce cu actiune in regres impotriva
cedentului
-in aceasta situatie, contractantul cedat are
2 debitori pe care trebuie sa ii urmareasca insa intr-o anumit ordine: primul
debitor e cesionarul, daca acesta nu executa, devine eficienta actiunea
impotriva cedentului
-astfel, cedentul ramane legat de contract,
dar in mod subsidiar
-contractantul cedat are o garantie
suplimentara ca drepturile sale vor fi realizate
-daca pe langa o asemenea modalitate de
garantie, cedentul se mai obliga si in calitate de fidejusor, atunci vor opera
regulile de la contractul de fidejusiune
-este posibil ca in momentul gestiunii,
contractantul cedat sa spuna ca e de acord cu cesiunea, dar numai daca cedentul
isi asuma o obligatie de fidejusiune
-care e diferenta intre cele 2 garantii? =>
in primul caz din art. 1318(2) e vorba de o urmarire subsidiara a
cedentului=>contractantul cedat nu se poate adresa direct impotriva
cedentului
-in cazul fidejusiunii, creditorul poate sa
inceapa urmarirea direct impotriva fidejusorului
-fidejusorul poate sa invoce totusi 2
beneficii: de diviziune si discutiune
-tocamai pentru ca e vorba de o substituire
totala, contractantul cedat poate sa invoce impotriva cesionarului toate
exceptiile ce rezulta din contract
-de la aceasta regula de la art. 1319(1)
exista cateva exceptii prevazute in fraza urmatoare din acest articol:
contractantul cedat nu poate invoca fata de cesionar viciile de consimtamant
din contractul initial si care ar putea fi invocate numai de catre cedent
-de asemenea, nu ar putea sa invoce aparari si
exceptii care erau specifice raportului cu cedentul
-numai ca fraza a 2-a din art. 1319 are
caracter supletiv, ceea ce inseamna ca contractantul cedat ar putea sa isi
rezerve dreptul de a invoca inclusiv aceste aparari si exceptii pe care le
putea invoca fata de cedent
-daca cedentul nu s-a angajat ca fidejusor, el
are totusi o obligatie de garantie, dar numai in ce priveste validitatea contractului
initial
-in toate cazurile, cedentul garanteza ca erau
indeplinite conditiile de validitate a contractului initial
=>daca se desfiinteeaza contractul initial
dintr-un motiv oarecare, daca are cumva dreptul la despagubiri pentru pagubele
suferite, cel care a intrat in contract-cesionarul- ar putea fi despagubit
Incetarea
contractului
-distinctie intre incetarea contractului si
desfiintarea contractului
-incetarea presupune ca fie au fost
indeplinite obligatiile asumate de parti(calea normala de incetare a contractului),
fie dintr-o alta cauza, fara a se desfiinta contractul, inceteaza obligatiile partilor=>
incetarea presupune incetarea fortei obligatorii a contractului
-desfiintarea contr are in vedere acele ipoteze
in care fie pentru cauze contemporane incheierii contractului, fie pentru cauze
ulterioare, contractul este desfiintat cu efect retroactiv
-o situatie speciala exista in cazul
rezilierii si al nulitatii
-in cazul
nulitatii e vorba de desfiintare numai cu efect retroactiv numai
-intrucat in cazul rezilierii se pastreaza
toate efectele deja produse, nu e vorba de desfiintare, ci incetare
-art1321: cea mai simpla cale de incetare :
executarea partilor, mutuus consensus, denuntarea unilaterala, modul in care
opereaza conditia ca modalitate
-daca e vorba de un contract cu executare
dintr-odata, indeplinirea conditiei rezolutorii are ca efect desfiintarea cu efect
retroactiv, nu mai e vorba de incetare
-doar daca ar fi cu executare succesiva s-ar
putea pune problema unei incetari
-la fel si in cazul imposibilitatii fortuite
de executare, cand este absoluta si definitiva=>in cazul contractelor cu
executare uno ictu vorbim de desfiintare
- daca e cu executare succesiva, e mai multe
vorba de o incetare a contractului in sensul ca nu va mai produce efecte pentru
viitor
-mai pot fi prevazute in lege si alte cauze de
incatare a contractelor
-efectele incetarii : incetarea fortei oblig a
contr, liberarea partilor de catre oblig datorate
-daca insa pana in momentul incetarii contractului
au fost savarsite de catre parti, in executarea contractului, fapte ilicite
cauzatoare de prejudicii, ele vor fi tinute sa repare pentru ca e vorba de
fapte anterioare incetarii contractului, forta obligatorie se mentine pana in
momentul incetarii contractului
Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii
-actul juridic unilateral este prin excelenta
un act de drept public
-in materia dreptului public regula este actul
juridic unilateral, dar si acolo exista acte bilaterale(contractele administrative)
-in materia dreptului privat, regula este
actul juridic de formatie bilaterala, multilaterala, numai exceptional avem acte
unilaterale
-daca suntem in materia dreptului privat,
chiar atunci cand intalnim acte unilatrale, de cele mai multe ori, ele sunt
forme de realizare a unor drepturi potestative
-dreptul potestativ presupune realizarea lui
prin manifestarea unilaterala a celui care a calitatea de potentium
-cele mai multe acte unilaterale le gasim
astfel in materia actelor nepatrimoniale
-cand suntem in materia drepturilor patrimoniale,
putem sa regasim de asemenea acte unilaterale care reprezinta expresia unor drepturi
potestative
-la stipulatia pentru altul, acceptarea
stipulatiei este un act juridic unilateral, care este insa manifestarea dreptului
potestativ al dreptului de a accepta sau nu stipulatia
-acceptarea succesiunii este un act juridic
unilateral care presupune insa realizarea unui act juridic potestaiv, acela de
a refuza sau accepta succesiunea
-ne intereseaza actul juridic unilateral ca
izvor de obligatii
-e posibil ca printr-o singura vointa sa se
nasca un raport juridic in care avem un debitor si un creditor? E posibil ca
prin simpla vointa sa nasti un drept in favoarea unei alte persoane sau sa o obligatie
unei alte persoane sub aspect patrimonial?
-s-a acceptat cu multa precautie ideea ca un
act juridic unilateral poate fi un izvor de obligatii
-art.1324,1325,1326 care par sa constituie o
mini teorie a actului juridic unilateral care e valabila si pentru zona patrimoniala
si pentru cea nepatrimoniala
-chiar daca textele sunt cuprinse la obligatii,
aceste 3 texte au vocatie generala pentru tot dreptul privat
-actul juridic unilateral= actul juridic
care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau
-regulile aplicabile contractelor sunt dreptul
comun in materia tuturor actelor juridice
-avem 2 tipuri de acte juridice unilaterale:
cele care creaza drepturi si obligatii numai pentru cel care emite actul( nu e
obligatie de comunicare), daca este insa vorba de constituirea, stingerea sau
modificarea unui drept al unei alte persoane, atunci destinatarul trebuie sa
fie informat
-efectele juridice ale actului unilateral se
produc din momentul comunicarii cu exceptia cazului in care destinatarul a luat cunostiinta prin
alte mijloace
-aceasta comunicare produce efecte chiar daca
destinatarul nu a luat constiinta de ea
-avem un exemplu de de act juridic unilateral
ca izvor de obligatii : promisiunea unilaterala – se recunoaste cu valoare
generala faptul ca actul unilateral poate produce efecte juridice si fata de
terti=> e gresit denumit pentru ca se refera la actul unilateral, nu la
promisiune art 1327
-se recunoaste actul juridic unilateral ca izvor
de obligatii cu valoare generala
-ultimul alineat are in vedere actul unilateral
in materia drepturilor patrimoniale
-in masura in care prin actul unilateral se
naste un drept in favoarea unui tert, acesta nu e obligat sa accepte dreptul
-este un beneficiu pentru el, nimeni nu poate
fi obligat sa accepte un drept
-vom avea un alt act unilateral emis de
destinatarul actului initial si practic am putea spune ca din actul initial iau
nastere 2 drepturi: dreptul propriu-zis care se naste in favoarea destinatarului si pe de alta
parte dreptul potestativ al destinatarului de accepta sau refuza dreptul respect(
asemanator cu stipualtia pentru altul, diferenta este ca se naste din act unilateral,
nu din contract, altfel pozitia sa este aproape identidica cu cea a tertului
beneficiar)
-daca tertul destinatar nu accepta sau refuza
dreptul primit intr-o perioada de timp rezonabila sau intr-o perioada de timp
expres prevazuta in actul unilateral initial, efectele acestuia inceteaza
-o interpretare sistematica duce la intrebarea
daca dreptul se naste imediat in patrimoniul tertului ca efect al actului juridic
unilateral?
-ar trebui ca raspunsul sa fie da, ca la
stipulatie
-promisiunea publica de recompensa: exemplu de
act unilateral ca izvor de obligatii
-se naste dreptul direct din acest act juridic
unilateral?=> pe de-o parte avem manifestarea promitentului si pe de alta
parte avem executarea prestatiei=> desi e vorba de un act unilateral, in
realitate e vorba de un izvor complex
-fiind vorba de un act unilateral el poate fi
revocat, insa exista o limita a posibilitatii revocarii: executarea prestatiei
-chiar daca nu a facut prestatia exacta, el a
facut anumite pregatiri=> acum desi revocarea e posibila, acest prejudiciu
trebuie sa fie reparat cu cheltuielile de pregatire facute
-tertul nu are drept la despagubiri daca
promitentul arata ca nu se putea ajunge la rezultat cu mijloacele acelea
Faptul juridic licit ca izvor de obligatii
-faptul juridic este o actiune umana sau un
eveniment exterior, dar indiferent cum se manifesta obiectiv acel fapt,
important este ca efectele se produc pentru ca legea le prevede
-in cazul actului juridic, simpla vointa e
suficienta pentru a produce efecte, nu e nevoie de obiectivizarea sa prin
actiuni ale omului
-e posibil ca si in cazul faptului juridic sa
avem o anumita vointa, dar efectele sale nu se produc numai ca urmare a unei
vointe, ci a faptului ca legiutorul leaga de acea fapta producerea unor anumite
efecte
-faptele juridice licite vs faptele jur ilicite
-in ceea ce priveste modul in care se
raporteaza un fapt sau altul la o norma juridica, in cazul celui ilicit o norma
e incalcata, cand e vorba de o fapta licita, ea este compatibila cu cadrul de
drept, ea nu incalca nicio norma juridica
-a doua diferenta este ca fapta juridica
ilicita e intotdeauna o actiune/inactiune omeneasca
-faptul juridic licit cunoaste 3 reglementari:
gestiunea de afaceri, plata nedatorata si imbogatirea fara justa cauza
-asta e diferenta intre vechiul si noul cod
civil : nu aveam reglementata imbogatirea fara justa cauza
Gestiunea de afaceri :
-art.1330 : acte juridice sau fapte materiale
savarsite de catre gerant in favoarea geratului, fara cunostnta acestuia, sau
in masura in care acesta cunoaste sa nu fi putut sa desemneze un mandatar sau
sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.
CONDITII:
1. Conditii cu privire la obiectul gestiunii :
fapte materiale si acte juridice pe care le incheie gerantul pentru a
administra afcerile geratului. Actele juridice trebuie sa fie de conservare si
administrare.
-acte de administrare trebuie intelese in
raport cu intreg patrimoniul geratului.
-e posibil ca gerantul sa efectueze ace de
dispozitie cu privire la un bun ut singuli dar in raport cu patrimoniul sa aiba
natura unor acte de administrare(vinde un bun al geratului pentru a procura
fondurile neesare administrarii).
2. Conditii referitoare la utilitatea
gestiunii: acele fapte materiale sau acte juridice in interesul geratului prin
care se impiedica o pierdere patrimoniala, uneori chiar se impiedica pieirea unui
bun(acte nu numai utile, ci necesare)-> apreciere in concret.
3. Conditii care privesc atitudinea partilor
fata d gestiune: geratul trebuie sa fie strain de gestiune(sa nu cunoasca existenta
acesteia)
-totusi, daca el cunoaste existenta gestiunii,
nu trebuie sa fie in masura sa desemneze un mandatar au sa se ingrijeasca in
alt fel de afacerile sale => in sens contrar, geratul ratifica gestiunea si
o transforma in contract de mandat(in mod retroactiv)
-gerantul trebuie sa se comporte avand reprez
subiectiva ca administrand afacerile geratului (~intentie ca premisa a
gestiunii; efetele se produc prin savarsirea faptelor materiale si actelor
juridice)
-trebuie precizat ca cerinta este indeplinita
si atunci cand gerantul lucreaza in egela masura si pentru el si pentru altul
(eg: coproprietar)
-daca gerantul nu intentioneaza ca persoana
ale carei afaceri le administreaza sa fie obligata fata de gerant, intelege sa
faca fie o liberalitate, fie sa-i plateasca o datorie pe aceasta cale
-cerinta care afirma ca gerantul trebuie sa
aiba reprezentarea subiectiva ca lucreaza pentru gerat inseamna ca gerantul
intentioneaza sa-l oblige pe gerat fata de el
Obligatiile gerantului : art. 1331 obligatia
de instiintare imediat ce este posibil
-art. 1332 : obligatia de a continua gestiunea
inceputa pana cand geratul personal sau
prin reprezentant sau de catre mostenitori preia administrarea afacerilor /
pana cand gerantul poate abandona afacerea fara a produce niciun prejudiciu
geratului
-odata inceputa gestiunea, obligatia de a o
continua pana in cele 2 momente subzista si pentru mostenitorii gerantului
-art.1334 : bonus pater familias =>
conditiile in care gerantul raspunde fata de gerat daca in cadrul gestiunii se
produc prejudicii in patrimoniul geratului
-cand actele sunt necesare, raspunde numai
pentru intentie si culpa grave
-cand e vorba doar de acte de gestiune utile,
el va raspunde pentru orice fel de culpa.
Art. 1335
Obligarea gerantului fata de terti : contracte
incheiate de gerant cu tertii in beneficiul geratului => prin incheierea acestor acte in
nume propriu, el va raspunde contractual fata de terti;
-daca a lucrat in numele geratului (cunostea /
mandat), atunci tertii nu vor fi legati contractual de gerant
-in masura in care nu este posibil ca tertii
sa antreneze raspunderea geratului, atunci va ramane obligat gerantul
OBLIGATIILE GERATULUI : fata de gerant si fata
de terti
-art. 1337
Rambursarea cheltuielilor gestiunii
-geratul se obliga nu numai fata de gerant, ci
si fata de tertii cu care gerantul a contractat: o noua exceptie de la efectul
relativitatii contractelor? (izvorata din lege nu din contract)
-alin. 4 : in timpul gestiunii=> garantare
-art. 1338 daca titularul dreptului se
impotriveste, gerantul poate obtine numai restituirea cheltuielilor necesare
-numai in ceea ce priveste gerantul, se cere
capacitate
-geratului i se administreaza afacerile=>nu
trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte juridice
-proba gestiunii de afaceri se face in mod diferit
: raporturi intre parti(reguli de proba specifice actelor juridice =>geratul
este tert fata de acele incheiate de gerant, deci va folosi orice mijloc de
proba) si acte materiale(orice mijloc de proba)
-mijloacele de proba se completeaza cu
mijloace de proba din materia administrarii bunurilor altei persoane
PLATA NEDATORATA:
“plata”-> executarea unei obligatii
-plata nedatorata : semnificatie mai restransa
-se admite ca este vorba, de regula, de
executarea unei obligatii de a da sau cel mult de a preda.
-celelalte obligatii de a face nu intra in
sfera platii
-plata, daca este facuta in mod nedatorat, da
dretul la restituire=> acel izvor de obligatii care presupune ca o persoana,
solvens, plateste o datorie catre o alta persoana, accipiens, fara ca aceasta
plata sa fie datorata si fara ca solvensul sa stie ca plata este nedatorata
Conditii :
1.sa fie vb de o plata in sensul datorat
-plata sa nu fie datorata : este posibil ca
datoria sa existe , dar totusi plata sa fie nedatorata (eroare, confundarea
creditorului)
-este posibil ca datoria sa existe, iar cel
care plateste sa vrea sa faca o liberaliate sau o gestiune de afaceri=> nu
se mai pune problema restituirii art.1341 = prezumtie alin. 3
2.solvensul sa fi fost in eroare cand a facut
plata
-daca nu a fost in eroare, fie a vrut sa faca o
liberalitate sau o gestiune de afcaeri
-“desi nu exista eroare , e posibil ca plata
sa fie nedaorata ”-> eg : contract anulat sau desfiintat disparand temeiul
platii (nu este vorba despre plata lucrului nedatorat si de imbogatirea fara
justa cauza)
Efectele juridice :
-accipiensul de buna-credinta si cel de rea-credinta
-este de buna-credinta cel care nu stie ca nu
lui i se datora => eroare comuna cat si pentru solvens cat si pentru accipiens
-in NCC (!=VCC) a ramas numai ipoteza
accipiensului de buna-credinta
-daca el este de rea-credinta, plata lucrului
nedatorat nu mai are seminificatia unu fapt licit, ci ilicit
Exceptii de la restituire : art. 1342 alin. 2
1. Daca cel care a primit cu buna-credinta plata,
nu a mai actionat impotriva nimanui, lasand termenul de prescriptie sa se
implineasca
-el nu mai poate sa se intoarca impotriva
adevaratului debitor
-daca se restituie, el ar pierde plata.
2. Cel care primeste plata distruge titlul constatator
al creantei
-crede ca i s-a platit si distruge inscrisul
-ulterior se dovedeste ca nu i-a platit cine
trebuia si nu mai poate sa se intoarca impotriva adevaratului debitor
-cel care a platit nu poate ramane
pagubit=> actiune in imbogatire fara justa cauza sau subrogatie in drepturile
creditorului platit(dar va prelua si rsicurile eg. prescriptia)
-art. 1344 plata anticipata
IMBOGATIREA FARA JUSTA CAUZA
-actiune omeneasca/ eveniment => saracirea
patrimoniului unei persoane + imbogatirea patrimoniului altei persoane
NB!
-nu se poate spune ca imbogatirea este cauza
saracirea sau invers
-ambele sunt efecte ale aceleiasi cauze
unice(actiunea omeneasca/ evenimentul).
Efectele :
-se naste obligatia celui care s-a imbogatit
de a restitui celui care a saracit cea mai mica dintre cele 2 valori (valoarea
imbogatirii sau saracirii)
Conditie pentru restituire: sa nu existe o
cauza legitima a imbogatirii
Cerinta speciala : actiunea in imbogatire fara
justa cauza are caracter subsidiar : actio de in rem verso
-daca cel care a fost pagubit are la indemana
o alta actiune, trebuie sa recurga la acea actiune
TGO curs 7
Raspunderea civila delictuala
Ideea de raspundere este legata
de incalcarea normelor, iar nomele sunt: politice, juridice si sociale.
Pe cale de cosecinta, faptele prin
care se incalca normele atrag raspunderea juridica. Diferenta intre raspunderea
juridica si celelate tipuri de raspundere e aceea ca raspunderea juridica, odata angajata, implica aplicarea unei sanctiuni care poate fi
adusa la indeplinire prin intermediul fortei publice, autoritaii publice. Rezulta
ca in cazul raspunderii juridice sunt invidualizati atat subiectul activ al
raspunderii cat si subiectul pasiv : stim cine e victima si stim cine
raspunde pentru fapta prin care victimei i s-a cauzat un prejudiciu. In cazul
raspunderii morale : daca autorul este cunoscut, nu se cunoaste cine
aplica sactiunea, caracterul ei difuz face ca ea sa fie angajata prin intermediul
opiniei publice. Raspunderea politica e
difuza prin sanctiunile aplicate de electorat, incert in configurare ca si
opinia publica. Cand e vb de organismele politice: se individualizeaza raspunderea.
Raspunderea juridica este :
-
De drept privat
-
De drept public
Principala diferenta e ca in cazul dr privat, cele 2
subiecte sunt persoane particulare. Cand e vorba de raspunderea de drept public,
intotdeauna intervin autoritatile publice ca parti ale raportului juridic.
Nb : nu inseamna ca atunci
ca nu e vorba de raspundere de dr privat nu e vorba de autoritati. Ele intervin cand se face apel la ele pentru a
aplica sanctiunea.
Formele raspunderii de drept
privat
Raspunderea
civila
Nu mai exista distinctia intre obligatiile civile si
obligatiile comerciale. Pe cale de consecinta si raspunderea este unificata :
vom avea numai raspundere civila.
Exista 2 forme ale raspunderii civile :
-
Raspundere contractuala
-
Raspundere extracontractuala.
Nu e riguroasa impartirea in raspundere civila delictuala
si contractuala, deoarece avem mai multe izvoare de obligatii. Incalcarea obligatiilor
indiferent de unde se nasc, implica raspunderea civila.
In cadrul raspunderii
extracontractuale cea mai importanta forma e raspunderea delictuala.
Se spune ca raspunderea delictuala e dr comun al raspunderii
extracontractuale. Nu e doar dr comun al raspunerii extracontractuale, ci al
raspunderii in general : daca nu avem norme specifice care sa rezolve
problemele, in continuare se aplica normele
care reglementeaza raspunderea delictuala.
Raspunderea
civila delictuala:
-
In primul rand, un raport juridic obligational care se naste
in momentul savarsirii unei fapte ilicite, autorul
faptei are calitatea de debitor si victima are calitate de debitor, raport
in care intra dr creditorului de a cere de la debitor repararea prejudiciului:
raport juridic obligational de raspundere
-
Raspunderea delictuala este chiar sanctiunea care se aplica
prin intermediul acestui raport: repararea prejudiciului suferit de victim, de
catre autor. Prin esenta ei raspunderea delictuala e o sanctiune civila. Caracterul
sanctionator al raspunderii civile este intim legat de idea de reparare a
prejudiciului. Sanctiunea e tocmai repararea prejudiciului. E vorba de
repararea materiala a prejudiciului indiferent de natura prejudiciului.
Distingem intre ideea de :
- sanctiune juridica
- pedeapsa
Pedeapsa, fie civila, fie penala,
oricare a fi natura ei, ea are un caracter strict personal. Se aplica in
considerarea persoanei care a savarsita fapta, fie ca e vorba de icilit civil sau penal. Consecinta e ca pedepsele nu
se pot aplica altor pers decat celei care a sav fapta.
Cand e vb de rasp delictuala ca
sanct jur, sanct e transmisibila la succesorii: obligatia de reparative
materiala a prejudiciului se transm la succesorii autorului faptei ilicite.
Rezulta ca principala funcie a
raspunderii delictuale, e functia reparatorie : ideea de sanctiune se
confunda cu ideea de reparare.
Raspunderea delictuala are si o
functie preventiv-educativa, in masura in care exista reprezentarea,
raspunderea devine efectiva cand se incalca o norma juridica si se savarseste
un prejudiciu, atunci la nivelul comunitatii se creeaza retineri de a savarsi
fapte. Aceasa inhibitie inseamna substanta functiei ei preventiv-educative.
Raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala (
comparatie)
Asemanari :
vizeaza toate formele de raspunderea juridica, ce presupune 4 elemente : fapta
ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovatia autorului faptei.
Ceea ce e specific raspunderii
civile este ca prejudiciul chiar daca nu e mereu material, presupune o reparare
materiala, in timp ce in alte forme de raspundere juridica, repararea poate fi
atat materiala, cat si personal-nepatrimoniala.
Exista pe baza acestor 4 elemene,
o unitate a raspunderii civile, dar dincolo de aceasta unitate, putem
identifica anumite trasaturi distinctive pt cele 2 forme de raspundere civila :
1.
In ce priveste specificul faptei
ilicite : in cazul raspunderii delictuale, fapta ilicita consta in
incalcarea obligatiei generale negative de a nu pagubi pe nimeni ( neminem
laedere) – 1349 (1) in aceasta forumulare regasim ideea generala a obligatiei de
a nu pagubi pe nimeni, iar, in cazul raspunderii contractuale fapta ilicita :
consta in incalcarea obligatiei asumate anterior de autorul faptei ilicite. Aceasta
idee necesita precizari :
-
Pt faptele savarsite in faza de
negociere, raspunderea e de regula delictuala si nu contractuala
-
Pt a vb de raspundere contrctuala e
nevoie de un contract valabil incheiat. Daca este nul, actiunea in nulitate are caracter
delictual, iar in masura in care se pune problema daunelor, acestea sunt
angajate pe temei delictual si nu contractual.
-
Daca in timpul derularii relatiei contractual, partile
provoaca prejudicii tertilor, raspunderea fata de terti nu va fi contractual,
ci delictuala
-
Daca partile insele cu ocazia derularii raporului contractual
isi cauzeaza una alteia prejudicii, dar fara legtura cu obligaia contractuala,
ac vor rasp delictual, iar nu contractual.
-
Este foarte important sa stabilim cat
mai exact continutul contractului. Daca s-a stabilit continutul contractului,
se va putea realiza o departajare neta intre ce tine de raspunderea
contractuala si ceea ce este in afara contractului.
2.
Exista diferente in ce privese
capacitatea, punerea in intarziere si clauzele
a). In ce priveste capacitatea :
-
In materie contractuala avem regulile care guverneaza materia
actului juridic in general. In material actelor juridice, persoana
are capacitate deplina de la 18 ani si restransa de la 14 ani. Sub 14 ani
minorul nu poate incheia valabil acte juridice.
-
In materie delictuala :
art 1366 din acest articol se
desprinde concluzia generala ca in materie delictuala nu avem o limita minima
de varsta pt angajarea raspunderii. Teoretic din momentul nasterii, persoana
fizica poate sa raspunda. Practic aceasta limita exista : persoana
raspunde din momentul in care dobandeste discernamant. Concluzii
subsidiare : textul instituie o prezumtie de absenta a discernamantului inainte
de 14 si si de prezenta a discernamantului dupa 14 ani. Prezumtiile sunt
relative. Daca persoana are sub 14 ani, victima trebuie sa dovedeasca
prejudiciul. Daca este vorba de o persoana de peste 14 ani, victima nu face
proba, in schimb autorul trebuie sa dovedeasca faptul ca in momentul savarsirii
faptei nu avea discernamant.
b).In ce priveste punerea in
intarziere :
-
In materie delictuala : debit este de drept pus in intarziere
-
In materie contractuala nu e de drept pus in intarziere.
In art 1523
c).In ce priv clauzele de
neraspundere exista o diferenta de baza:
- in materie delictuala, de regula sunt interzise, numai
in cazuri exceptionale sunt permise
- In
materie delictuala e invers
3. Diferente in legatura cu intinderea repararii
prejudiciului:
- in
materie delictuala – repararea integral a prejudiciului : paguba suferita si
prejudicial preeviz sic el imprev
- in
materie contractual se repara doar prejudicial previz
4. Sub aspectul solidaritatii:
- in
mterie delictuala :regula e solidaritatea
- in
materie contractuala :regula e divizibilitatea
Art
1382…. art 1445….in materie contractuala, de regula obligatiile sunt
divizibile.. exista si exceptii in art 1446
5. dif sub aspectul dovedirii vinovatiei:
- in rasp delictuala : treb dov de victim
- in rasp delictuala : o prezumtie de culpa
Cumulul raspunderii civile delictuale cu raspunderea contractuala
Nu e vborba de o dubla raspundere. Nu ar fi posibil, pt
ca nu ar fi echitabil ca autorul sa repare de 2 ori prejudiciul. Nu se admite
ca in cazul aceleiasi actiuni in raspundere, creditorul sa incerce sa cumuleze
regulile celor 2 forme de raspundere pt a obtine o despagubire mai mare. De
asemenea nu e posibil ca victima sa introduca mai intai o actiune delictuala
sau contractuala si apoi in completare o actiune delictuala sau contractuala.
Cumulul inseamna aici algerea, termenul de cumul fiind
oarecum impropriu.
Regula este urmatoarea : daca exista un temei contractual ( raspundere
contractuala), astfel odata stabilita raspunderea contractuala, ea exclude raspunderea delictuala. Exceptie :
atunci cand fapta ilicita prin care se incalca o obligatie contractuala
constituie in acelasi timp o infractiune. Intr-o asemenea situatie e posibil ca
victima sa asocieze actiunea civila in procesul civil. E posibil si ca victima
in procesul penal, sa porneasca o actine civila. Intr-o asemenea situatie
nu mai exista temei contractual, ci
victima are numai temei delictual. E posibil si ca victima sa nu porneasca actiune
civila in cadrul procesului penal, o poate face separat. In aeastac ipoteza, poate alege intre
temeiul delictual si cel contractual. Aceasta este o situatie de reala
alegere intre cele 2 temeiuri. S-a mai spus ca in acele cazuri in care actiunea civila este
pornita din oficiu in procesul penal, in ac situatii, ar fi normal sa i se
recunoasca creditorului alegerea chiar in procesul penal.
Raspunderea civila delictuala
Forme:
1. Raspundrea delictuala pentru
fapta proprie
2. Pt fapta altuia
3. Pt prejudiciile cauzate de
lucru
Raspunderea delictuala pentru fapta
proprie
Este dr comun al raspunderii delictuale.
Autorul faptei ilicite este cel chemat sa raspunda pt
prejudiciul cauzat. Raspunderea pt fapta propriei presoane presupune intrunirea
celor 4 conditii : prejudiciu, fapta ilicita, legatura de cauzalit si
vinovatie.
Fapta ilicita ( temeiul raspunderii delictuale)
In art 1349 alin (2) se vorbeste de incalcarea indatoririi
de a nu comite nimic din ceea ce ar putea prejudicia pe ceilalti. Aceasta
incalcare este tocmai fapta ilicita care este actiunea sau incatciune omeneasca
prin care incalcandu-se noremele dreptului, obiectiv se cauzeaza un prejudiciu
unei alte persoane.
S-a pus problema daca ilicitul poate decurge si din
incalcarea normelor morale. Multi au raspuns pozitiv, dar numai masura in care
aceste reguli morale imbraca forma unor principii care se regasesc si la
temelia sistemului de drept obiectiv.
S-a mai pus intrebarea daca fapta ilicita provoaca un
prejudiciu numai prin incalcarea dr obiective sau si prin incalcarea unor
interese.
De regula fapta, ilicita este o actiune omeneasca ,inactiunea
dobandeste caracter ilicit atunci cand exsita o reglem care impune o anumita
activitate. Cand legea impune o anumita activitate iar persoana nu o executa,
inactiunea e o fapta ilicita.
Astfel inteleasa, fapta ilicita poate uneori, ca urmare a
unor imprejurari speciale, sa isi piarda caracterul illicit. In codul civil nu avem o
sistematizare clara a acestor cauze unele sunt prezentate in sectiunea :
cauzele exoneratoare de raspundere. E necesara o discutie.
Trebiue sa facem distinctie intre cauze care inlatura
caracterul ilicit, cele care inlatura vinovatia si cele care inlatura raportul
de cauzaliate.
Primele 2 cauze se cunosc de la dreptul penal.
Legitima aparare si starea de necesitate 1360 si
1361.
Efectele acestor 2 cauze :
-
La legitima aparare, se precizeaza ca :
daca prin depasirea limitelor legitimei aparari s-a savarsit o infractiune
atunci cel care a savarsit infractiunea va putea fi obligat la plata unor
indemnizatii adecvate si echitabile. Comentarii :
A. Mai suntem in prezenta unei
raspunderi delictuale ? da deoarece depasirea limitei restituie faptei
caracterul illicit
B.
Ac resituiri ale caracterului illicit se
produc doar daca depasirea acestor limite imbraca forma unor infraciuni. Si
daca se resituie faptei caract illicit, modul de reparare nu mai este specific
raspundeii delictuale.
-
Cat priveste starea de necesitate,
persoana care actioneaza in stare de
necessitate, va fi obligata sa repare prejudicial cauzat, dar nu pe temei
delictual ci pe temeiul imbogatirii fara justa cauza. Astfel subzista inlaturarea
caracterului ilicit al faptei, dar daca cel care actioneaza pe temeiul starii
de necesitate se imbogateste, trebuie sa restituie. Daca a saracit, nu va fi
obligat la nimic.
Permisiunea legii sau ordinul
superiorrului
Art 1364, partea finala a
textului, arata ca desi suntem in prezenta unei asemenea cauze, nu intotdeauna
se produc aceste efecte: cand autorul faptei putea sa isi dea seama de acest
caracter illicit. O discutie este necesara. Mai
intai cand e vorba de ordinul superiorului, cel care actioneaza la odin este
intreptatit sa il refuze daca acesta este vadit illicit. In aceasta masura el
poate aprecia caract ilicit al faptei este de la caz la caz. Cat
priveste permisiunea legii, la prima vedere s-ar parea ca nu e nimic de
apreciat, dar sunt 2 imprejurari care arata ca si in aceasta situatie autorul
isi poate da seama de caracterul ilicit al faptei :
-
Notiunea de lege e folosita in sens larg
( nu doar lege ca act emis de parlament)
-
Sistemul de dr intern este completat cu
reguli externe : tratate internationale si reguli specifice UE. Sub primul
aspect, in masura in care nomele vizate nu au fost integrate in dr intern, sunt
situatii in care e greu sa se aprecieze care e rap dintre o norma interna si
una internationala. Situatia devine si mai relevanta cand e vb de tratate
internat in materia dr omului. Aceste au autoritate in raport cu dr intern,
conform constitutiei.
Exercitarea unui drept subiectiv
Este firesc ca o pers care
exercita un dr subiectiv propriu sa nu raspunda. Ideea de exercitare a unui dr e de natura
sa inlature caracterul ilicit al faptei – 1533. E nevoie sa facem o distinctie : intre exercitarea normala a
unui dr subiectiv si cea abuziva. Pt a face ac distinctie : limite interne
si externe ale exercitarii dr subiectiv. Limitele externe ale exercitarii dr
presupun exercitarea atributiilo dreptului pana la epuizarea posibilitatilor pe
care le ofera. Numai o asemenea intelegere a exercitarii dr ar naste numeroase
conflicte intre diferitii titulari de dr sub. Daca fiecare titular si-ar
exercita dr pana la limita epuizarii atributiilo, ar intra in sfera dr altor
pers. Rezulta ca dr sub trebuie sa fie delimitat intern : dr sa fie
exercit fara a patrunde in spatiul exercitarii dr alor persoane . dr e normal
exercitat in limitele interne, dar intre limitele interne si cele externe se
situeaza abuzeul de dr. In ac spatiu, dr exsita dar este abuziv exercitat. Dincolo de limitele externe se situeaza
delictul civil. Abuzul de dr face ca fapta sa isi pastreze carct ilicit, inseamna
ca e vb tot de rasp delictuala
Consimtamantul victimei
Ac problema imbraca forma
clauzelor de neraspundere.
Clauzele de
nersapundere- inainte de savarsirea faptei ilicite, dar anticipand posibila savarsire
a acesteia si posibilitatea rezultatului pagubitor, victima isi da consimtamantul
printr-o clauza de neraspundere. Aceasta
clauza poate fi intr-un act unilateral sau bilateral. Art
1355 prevede regulile care guverneaza asumarea, instituirea clauzelor de neraspundere,
rezultand ca asemenea clauze nu sunt posibile daca aceste fapte sunt savarsite
cu intentie sau din culpa grava. Si
in aceasta privinta trebuie sa fie vorba de prejudicii cauzate bunurilor, iar
nu integritatii personale a victimei. In acest ultim caz, numai daca legea
prevede s-ar putea accepta o clauza de neraspundere In legatura cu includerea acestei cauze
intr-un act unilat, se reglementeaza situatia anunturilor (1356) textul arata
ca asem anunturi sunt exonerate de raspundere daca au fost aduse la cunostuinta
publicului sau daca persoana a putut cunoaste anuntul. Daca e vorba de pagube cauzate chiar
persoanei victimei, aceste anunturi nu pot fi luate in seama. Art 1371:
distribuie prejudiciul intre victime si autorul faptei ilicite. Art
1363 : regula este ca divulgarea secretului comercial este o fapta ilicita,
daca divulgarea se face pentru ca sunt imprejurari grave, dispare caract ilicit
al faptei. Art 1354: ipoteza in care o
persoana acorda ajutor dezinteresat altei personae, iar cu aceasta ocazie beneficiarul
acestui ajutor sufera un prejudiciu. In aceasta situatie nu se
raspunde cu exceptia faptului in care exista intentie sau culpa grava.
Prejudiciul
Atat din art 1357 (1) si alin (2),( 3),( 4) => Ca prejudiciul e un
element esential pt angajarea raspunderii civile delictuale
Intre elementele
obiective ale raspunderii delictuale, prejudiciul ocupa un loc important
deoarece spre deosebire de dreptul penal, in respunderea delictuala fara
prejudiciu nu se poate raspunde. Prejudiciul
este rezultatul negativ al faptei ilicite produs ca urmare a vatamarii unor dr
subiective sau a unor interese. Pt a vorbi de prejudiciu ca element al raspunderii
delict si al raspunderii civile in general, trebuie sa fie vorba de un
prejudiciu susceptibil de reparare materiala. Rezulta
din definitia prejudiciului ca vatamarea produsa prin savarsirea fatei ilicite
poate sa contsea fie in incalcarea unor dr subiective, fie in incalcarea unui
interes. Sub acest ultim aspect trebuie sa vedem ca nu orice fel de interese
prin incalcarea lor contureaza prejudiciul. Trebuie
sa fie vorba de interese care prin continutul lor, prin stabilitatea lor, prin
continuitatea lor, sa fie asemenatoare unui adevarat drept subiectiv civil,
chiar daca nu imbraca forma expresa a unui asemenea drept. Pentru
a intelege mai bine aceasta idee sa avem
in vedere ipoteza in care fapata ilicita are a ca efect decesul unei persoane
fizice care are in intretinere un copil fata de care nu este legat printr-un
raport de filiatie. Minorul care nu e legat prin raport de filiatie cu persoana
decedata nu are un dr subiectiv la intretinere si ca urmare absenta
intretinerii determinata de decesul pers victimei nu reprezinta incalcarea unui
drept subiectiv, dar este evident ca minorul aflat in aceasta situatie in
masura in care intretinerea fusese prestata o perioada de timp are un interes
real sa beneficieze de acest interes. El va putea cere despagubiri pt
incalcarea acestui interes. In mod constant in practica
judiciara a fost admisa aceasta decizie. A fost o situatie similara chiar si cand persoane majore aflte intr-o asemenea
situatie au fost indreptatie la asemenea despagubiri, intrucat aceasta
intretinere a avut caracte de continuitate : ex dreptul concubinei.
In NCC solutia potrivit careia
vatamarea unui interes poate intemeia actiunea delictuala a fost expres
consacrata in art 1359. Acest text nu este decat solutia sintezelor de practica
judiciara. In materia raspunderii delictuale in NCC sunt cuprinsee mult mai
multe norme juridice decat Vechiul Cod, care avea numai 6 articole referitoare
la raspunderea delictuala, dar pe marginea celor 6 art doctrina si jurisprudenta
au facut numeroase nuantari, au conturat multe reguli in interspretarea
textelor. NCC, nu numai in art 1359, ci si in numeroase alte
articole reglementeaza nuantat raspunderea delictuala pornind nu de la solutii
arbitrare imaginate de legiutor, ci de la reguli conturate dealungul timpului.
1359-1395
Categorii de
prejudicii care ar putea intemeia raspunderea delictuala. Mai
exact s-a pus intrebarea daca pot fi reparate material numai prejudiciile
materiale sau pot fi reparate si prejudiciile nepatrimoniale.
Nota bene :
nu a existat niciun fel de disputa in ce priveste repararea nepatrimoniala a
prejud nepatrimonial. S-a
recunoscut ca un prejudiciu nepartimonial este susceptibil de reparatie prin
masuri nepatrimoniale. Si in reglementarea anterioara, si in actualul cod
civil, in art 253, 254, 255, au fost recunoscute masuri nepatrimoniale pt
repararea prejudiciului nepartimonial : vatamari aduse persoanei fizice.
Disputa a existat in legatura cu posibilitatea repararii materiale a
daunelor morale. Se impune o precizare : este posibil ca vatamarea unui
drept nepatrimonial sa se concretizeze nu numai printr-un prejudiciu nepartimonial
ci si patrimonial.
Problema este
daca daunele morale sunt susceptibile de reparare materiala.
S-au conturat 2 tendinte :
-
Daunele
morale nu sunt susceptibile de reparare materiala : suferinta nu are pret;
-
Desi
nu se poate vorbi de o evaluare baneasca a prejudiciului moral, totusi, reparatia baneasca a
unui asemenea prejudiciu este necesar si deci si posibila pt a atenua urmarile
suferintei. Nu e vorba de un pret al suferintei, ci de masuri care prin
mijloace banesti pot atenua suferinta chiar daca ea nu dispare. In
practica judiciara aceasta idee a fost recunoscuta in forma
« prejudiciului de agrement ». Atunci cand in urma faptei ilicite o persoana a suferit o
vatamare a integritatii, vatamare care o impiedica sa aiba acelasi grad de integrare
in viata sociala, repararea baneasca estee
necesara pt ca persoana vatamata sa poata fi integrata mai bine viata
sociala. De
exemplu daca o persoana, in urma unui accindent sufera un handicaap este
indreptatia sa ceara bani pt procurarea unui automobil cu comenzi speciale.
Treptat
recunoasterea repararii material a prejudiciului moral a devenit tot mai
pregnanta pana cand s-a transformat intr-o regula. Nu e vorba de repararea oricarui fel de prejudiciu
moral si de fiecare data s-a accentuat idea potivitr careia cuantumul despagubirii
materiale trebuie sa fie stabilit pe baza unor criterii echitabile, care sa
intlature arbitrarul judecatorului. Pornind
de la numeroasele solutii jurisprudentiale, in NCC, in art 1391, a fost
recunoscuta expres posibilitatea repararii materiale a prejudiciului nepatrimonial.
Acest text e susceptibil de numeroase discutii :
1.
Posibilitatea
actiunilor simultane formulate de toate categoriile de persoane enumerate in
text. In aceasta privinta desi textul este foarte generos, prin lista larga de
persoane care o cuprinde, ar fi bine ca in practica judiciara sa se restranga
aceste actiuni in raspundere delictuala la cazurile la care se justifica existenta
acestei dureri de natura sa genereze o reparatie patrimoniala.
2.
Partea finala a textului are in
vedere si orice alta persoana care ar putea dovdei existenta acestui
prejudiciu. Si in aceasta
privinta trebuie sa existe multa circumspectie pt a nu se creea spatiu pt abuz.
In toarte ipotezele trebuie avute criterii bine
conturate pt a stabili compensarea
materiala.
3.
Acest
text e interesant mai ales prin ceea ce impilca. Textul
implica ideea potrivit careia incalcarea oricarui drept inerent personalitatii,
poate indreptati o actiune in raspundere delictuala. Ideea este corecta dar nu
inseamna ca in concret orice incalcare a unui drept personal nepatrimonial
poate determina o reparatie materiala. Pt a intelege acest text trebuie sa ne raportam si la diferitele reglementari
speciale prin care s-a recunoscut posibilitatea repararii acelor prejudicii
produse prin incalcarea demintatii unor pers. S-a apreciat ca judecatorul cand
stabileste repararea materiala trebuie sa tina seama de specificul reputatiei
persoanei in cauza, de eventuala ei notorietate, de necesitatea fosirii unei
reputatii pt exercitarea unei profesii si nu in ultimul rand de valoarea
profesionala a persoanei respective.
Ca urmare e posibil
ca defaimarea sa duca la reparatii materiale diferite in functie de persoana
care este defiamata. Ceea ce textul spune explicit este ca dreptul la reparatie
materiala, care se naste, in principiu, imediat ce a fost savarsita fapta
ilicita prin care se vatama un drept, nu este susceptibil de transmitere, de
cedare, decat daca a fost deja stabilit printr-o tranzactie sau hotarare judecatoreasca
explicita.
4.In alin 4 se precizeaza ca dreptul la depagubire nu trece la mostenitori
cu exceptia cazului in care autorul lor pornise deja actiunea in despagubire. In
absenta aprecierii facute in momemtul in care era in viata, dr nu trece la
mostenitori. Se circumstantiaza ideea potrivit careia raspunderea delictuala
avand caracter reparator se diferentiaza de pedeose in general, intrucat dr
la despagubire poate sa treaca la mostenitori.
Ideea ramane valabila dar numai in conditiile art 1391 alin(4).
Poate exista complementatitate intre repararea patrimoniala si repararea
nepatrimoniala a prejudiciului .
Raportul de cauzalitate
Necesitatea acestei
cerinte => din art 1357 coroborat cu art 1349 alin (2),(3) si (4).
Raportul de cauzalitate implica nu atat o abordare juridica, cat una care
tine mai degraba de filozofie si de stiinta.
Ne intereseaza abordarea jur.
Raportul de cauzalitate este relatia prin intermediul
careia fapta ilicita determina un anumit prejudiciu susceptibil de reparare
materiala : fapta ilicita e cauza, prejudiciul e efectul, modul prin care
se naste prejudiciul se explica prin legatura de cauzalitate.
Uneori prejudiciul e de domeniul evidentei,
alteori este nevoie de analize pt a selecta din multitudinea de elemente aflta
in antecedenta prejudiciului, numai
acele elemente care au relevanta in savarsirea prejudiciului. Este
pos ca in antecedenta prejudiciului sa identificam numeroase actiuni, factori
cauzali fizici sau chimici ori medicali, care nu au legatura cu faptele. Este
necesar un proces de selectie sub un dublu ascpet :
-
Actiunile
sau inactiunile omenesti, prejudicii cauzate de animale sau cauzate de lucruri.
-
Diferitele fapte aflate in
antecedenta prejudiciului.
Pt a face o astfel de selectie trebuie sa tinem seama de :
a.
Nu
numai actiunea ci si inactiunea ar putea
cazua un prejudiciu. Valoarea cauzala a inactiunii depinde de existenta unei
obligatii prealabile. Chiar si atunci cand e vorba de o actiune, de multe ori
relevanta ei cauzala se apreciaza in raport cu tipul de comportament pe care
legea in descrie intr-o asemenea situatie.
b.
Este
bine sa distingem intre raportul de cauzalitate ca element subiectiv si
vinovatie ca element subiectiv. De multe ori aceste 2 elemente sunt confundate astfel incat in
aprecierea cauzalitatii sunt avute in vedere elemente de ordin subiectiv care
nu sunt straine de acesta conditie a raspunderii delictuale. Dar pt a identificaa toate faptele
omenesti care au relevant cauzala este nevoie sa avem in vedere dif tipuri de
cauzalitate: cauzalitate directa sau indirecta, mediata sau imediata, principala
sau secundara.
Indiferent de natura cauzalitatii, cat timp fapta
omeneasca genereaza prejuduciul, oricare ar fi el, ea va antrena raspunderea
delictuala. Pt
a aprecia relevanta cauzala a unor fapte omenesti insusi legiuitorul stabileste
ca exista cazualitate. Astfel in materie penala raspunde nu doar autorul ci si
instigatorul, complicele si tainuitorul. Cu referire la raspunderea delictuala
s-a spns ca daca o anumita fapta ilicita cauzeaza un prejudiciu, relatia se
stabileste nu numai in raport cu faptuitorul ci si cu complicii, cand e vb de
coautori, raspunderea tututor putand fi antrenata.
Relatia cauzala complexa.
De multe ori e imposibil de separat, de individualizat
diferitele fapte omenesti situate in antecedentele prejudiciului. Ele sunt
legate indisolibil si formeaza un complex cauzal. Intr-o asemenea situatie fiecare actiune sau inactiune
integrata in contexutl cauzal indiferent cu ce valoare, va putea antrena rasp
delictuala a persoanei respective. Dar, intr-o asemena ipoteza, raspunderea
persoanelor ale caror fapte sunt integrate in raportul cauzal, este una
solidara. In ac sens, art 1370 statueaza
ca in materie delictuala opereaza solidaritatea, si ca, pe de alta paste,
criteriul solidait e cauzalitatea comuna.
1370-- temeiul solidait e cauzalitatea, 1382( solidarit e legata de stab
elem rasp fata de anumite persoane
1371
Desi in primul alineat se evoca vinovatia, fie in
forma intentiei fie in forma culpei, acest element subiectiv, are doar rolul de
a pune in evidenta ca nu se angajeaza raspunderea daca nu exista vinovatia. Ceea
ce e cu adevarat important, este
contributia la cauzarea prejudiciului. Intr-o asemenea situatie e vorba
de concurenta cauzala dintre fapta victimei si fapta celui care e vinovat de
producerea prejudiciului. Avem pe de o parte un concurs cauzal, in care actiunea
victimei prejudiciului si actiunea autorului faptei ilicite determina paguba. Repartizarea
prejudiciului se face pe temeiul cauzalitatii, partea fianla spune clar ca
autorul faptei ilicite raspunde numai pt partea de prejudiciu pe care a
priciunuit-o. Este adevarat ca pt aceasta distribuite a prejudiciului ce se
produce, e necesar ca victima insasi sub aspect subiectiv sa fi actionat cu
vinovatie. Concluzia
e ca prejud se repartiz pe .. dar ca in realitate avem 2 autori ai faptei ilicite
dintre care unul este chiar victima prejudiciului. Daca nu s-ar retine
vinovatia victimei concluzia ar fi ca autorul faptei ililcite va raspunde
integral pt prejudiciul cauzat. Este un mod prin care legiuiorul da eficienta
nu numai cauzalitatii ci si ideii de vinovatie.
In alineatul 2 e vorba de un alt tip de concurenta
cauzala. In acest caz pe langa fapta autorului, exista fie un caz de forta
majora, fie un caz fortuit, fie fapta unui tert pt care autorul nu e obligat sa
raspunda. Nu mai e vb de fapta victimei, concurenta cauzala se realiz intre
fapta autorului, a unui tert sau o imprejurare care are valoare de forta majora
sau de caz fortuit.
Corelatieacelor 2 art este mai dificila decat la prima vedere. Pt ca daca
in legatura cu fapta tertului si din alin 1 se poate aplica fara probleme, cand
e vb de forta majora, prin ipoteza nu mai putem vb de vinovatie altei pers
=> daca e vb de un tert, in masura in care acesta a actionat cu vinovatie,
aceasta se distribuie intre autorul faptei ilicite si tert pe baza cauzalitatii.
Daca tertul a actionat fara vinovatie ar rezulta ca autorul faptei ilicite va
raspunde integral. Cand e vorba de o imprejurare cu valoare de forta majora sau
caz fortuit prin ipoteza nu se mai pune problema de vinovatie, intrebarea e cum
se realizeaza repartizarea raspunderii. Nu se mai poate aplica solutia din a in
1. Intr-o asemenea ipoteze ar urma ca autorul faptei ilicite sa raspunda numai
de fapta pe care a cauzat-o. Aceasta
complicatie a fost generata de
faptul ca legiuitorul a introdus in primul alineat ideea de vinovatie in
sarcina victimei. Este o solutie discutabila. In practica si doctina create pe
marinea vechiului cod se aprecia ca nu are relavanta vinovatia victimei,
autorul va raspunde numai pt partea de prejudiciu pe care o cauzase.
Vinovatia
In art 1357 alin 1, vinovatia este expres mentionata ca o cerinta esentiala
a raspunderii civile pt fapta proprie. Prin natura ei, raspunderea civila e
legata de ideea de vinovatie.
In absenta reprezentarii subiective a faptei si a urmarilor ei, rezultate
din incalcarea unor norme juridice sau morale nu se poate vorbi de vinovatie.
Altfel spus vinovatia e atitudinea psihologica negativa pe care o pers o are in
legatura cu fapta sau cu urmarile acesteia prin incalacarea unor norme juridice
sau morale. Ideea
de vinovatie presupune 2 aspecte :
1.
Aspect
intelectiv, vorbind de raspundere subiectiva, evocam capacitatea pshica a fiecarei
persoane de a intelege raportul dintre ea si lume, rezultand interactiunea
dintre propria activitate si lumea inconjuratoare.
2.
Element
volitiv, vinovatia apare nu numai atunci cand iti reprezinti negativ anumite lucruri,
ci si cand actionezi.
Aceste 2 elemente
sunt coordonate definitorii ale vinovatiei. Diferentierea acestor 2 elemente
este necesara pt a stabili corect in ce conditii se declanseaza raspunderea.
Cauze care inlatura vinovatia
Aspectul intelectiv:
1.
Nu
orice om care se afla in comunitate are cel mai intins nivel de cunoastere.
Dincolo de nivelul abstract trebuie sa existe un nivel concret: pregatirea
intelectuala de capatictate, de profesie.
2.
Ideea
de discernamant : in absenta acestuia nu exista o reprezentare corecta
asupra lumii.
3.
Criteriul
volitiv. Este evident ca el nu se poate manifesta cat timp exista o anumita
constrangere intelecuala. Vointa ,pt a putea fi apreciata corect, trebuie sa
fie libera. In legatura cu elementele
volitive si intelective -> inlaturarea vinovatiei sau inlaturarea
raspunderii.
Formele si gradele
vinovatiei :
I n dreptul civil formele si
gradele de vinovatiei au o importanta redusa. Fie ca e vorbim de intentie sau
de culpa, respunderea in materie delictuala e integrala.
Sunt situatii in care aceste forme si grade de vinovatie au relevanta
practica. Este vorba de acele situatii in care fapta fiind savarsita de mai
multe persoane sau fiind savarsita de autor impreuna cu virctima, se pune problema
repartizarii prejudiciului. Aceasta
repartizare se face pe baza raportului de cauzalitate. Problema se pune daca
dupa ce a fost despagubita victima, cel care a despagubeste se poate intoarce
cu o actiune in regres impotriva celorlalti autori ai faptei. Care va fi intinderea
regresului ? presupune o repartizare intre autorii faptei ilicite. Daca nu
se poate face o repartizare a prejudiciului, s-ar putea tine seama de formele
si de gradele de vinovatie. Culpa,
in oricare din formele ei, neglijenta sau imprudenta, presupune mai intai
alegerea criteriului in functie de care o persoana putea si trebuia sa isi dea
seama de consecintele faptelor ei. In ambele ipoteze se pune problema care e
criteriul in raport de care se apreciaza aceasta diligenta a persoanei. In
aceasta privinta avem art 1358. Acest text alege un criteriu obiectiv de apreciere
a vinovatiei. Trebuie sa tinem seama nu de datele particulare, ci de criteriul
bunului gospodar (criteriu mediu)- bonus pater familias. In situatia in care e
vorba de un profesionist, pe langa aspectul obiectiv trebie sa se tina cont de
regulile acelei profesii, de diligenta de care trebuie sa se dea dovada. Pt
a exista vinovatie, trebuie sa existe discernamant. Discernamantul este o premisa
a vinovatiei. In materie delictuala discernamantul nu mai e dependent de o
varsta minima - 1366. S-a pun intrebarea daca aceste
prezumtii functioneaza la fel cand e vorba de o persoana pusa sub interdictie si a existat tendinta sa
se afirme ca in cazul ei prezumtia de absenta a discernamantului fct in……S-a
observat ca problema punerii sub interdictie, are legatura nu cu faptele ilicie,
ci cu actele juridice. Ca urmare, in mod judicios, s-a apreciat ca si daca e
vorba de o persoana pusa sub interdictie, prezumtiile actionzeaza la fel. Aceeasi
este solutia si daca e vorba de o persoana care, desi nu e pusa sub interdictie,
e afectata de o boala care ii pune in pericol discernamantul. Discernamtnul conditionand
vinovatia cond rasp. In practica si doctrina s-a aceceptat ca o pers chiar si
fara discernamant poate fi obligata sa repare prejudiciul, dar nu integral si
in rapo cu starea sa materiala si cu starea materiala a victimei.
Art 1367 –
absenta pasagera a discernamantului
1368 - ac art e consacrarea legisl a ideii ca si in
abs discerman se poate acroda o indemnizatie intr-un cuantum echitabil.
Fie ca e vorba de element intelctiv, fie volitiv, intrventia unor cauze
exterioare care constrang determina inlaturarea vinovatiei.
Exista mai multe
cauze care inlatura vinovatia :
1.
Forta
majora
2.
Cazul
fortuit
3.
Fapta
victimei
4.
Fapta unui tert in masura in care
ac 2 din urma au val fortei majore.
Aceste imprejurari ar putea avea si o alta relevanta sub aspectul inlaturarii
raportului de cauzalitate. Forta majora are aceasta virtute de a inlatura raportul
de cauzalitate. Celelelte 3 imprejurari trebuie analizate in mod nunatat :
cazul fortuit nu inlatura niciodata raportul de cauzalit. In schimb fapta
vitctimei si a unui tert ar putea inlatura, daca au val fortei majore.
Trebuie analiz in concert
care e semif imprejurarilor exterioare.
NB : daca se retine ca o imprejurare inlatura raportul de cauzalitate,
analiza vinovatiei devine inutila.
Problema cauzelor are relevanta numai dupa ce s-a stabilit si fapta ilicita
si cauzalitatea.
Curs 9
1.
Raspunderea civila delictuala pt
fapta altei persoane
2.
Raspunderea delictuala pt prejudiciului
cauzat de lucruri in general
3.
Raspunderea delictuala cauzata de
animale
4.
Raspunderea delictuala cauzata de
ruine
In materia raspunderii ,regula e raspunderea
pt fapta proprie. Initial
cand s-a adoptat Codul Civil francez de la 1804 si mai apoi codul roman, campul
de aplicare al acestei reguli era foarte larg, consecinta exceptiile de la aceasta
regula erau restranse. In
timp pe cale de interpretare jurisprudentiala si doctrinara, raportul dintre
regula si exceptie s-a modificat in sensul largirii sferei de aplicare a exceptiilor
de la regula potrivit careia raspunderea delictuala e in primul rand pt fapta
proprie.
Aceasta largire
s-a produs in dublu sens :
1.
S-a admis in tot mai multe cauze
ideea raspunderii delictuale pt fapta altuia
2.
Plecand de la cazurile particulare
reglementate in cele 2 coduri de raspunderea cauzata anumite lucruri, s-a ajuns
la o generalizare prin recunoasterea raspunderii delictuale pt prejudiciu ale
lucrurilor in general.
Aceasta evolutie se
explica prin schimbarea echilibrului dintre cele 2 categorii de interese care
sunt prezente la raspunderea delictuala: interesele victimei si apoi interesele
celor care raspund pt paguba cauzata. Cu
cat este mai restranza sefra celor care raspunderii cu atat mai buna e ppozitia
acestora in detrim intereselor victimelor prejudiciului. Cu cat e mai lagra, cu atat sunt ocrotie
interesele victimei. Evolutia eeste rezultatul tendintei de a se acoda o mai mare protectie victimei prejudiciului. Aceasta
evolutie a fost dublata pe cale de consecinta printr-o deplasare a temeiului raspunderii
delictuala de la ideea de vinovatie a autorului faptei ilicite, catre ideea de
grantie obiectiva pe care trebuie sa o ofere cei care prin activitatea lor sau
prin activitatea celor pentru care raspunde, ori pur si simplu prin actiunea
periculasa a unor lucrur,i trebuie sa o ofere victimei.
Nota bene : ideea de garantie obiectiva nu se confunda
cu garantile obligatiei : nu e vorba de garantarea unor obligatii
nascute,ci de obligatii viitoare, care s-ar putea naste in masura in care se
savarseste fapta ilicita si se produce prejudiciu.
In NCC dandu-se curs evolutiei de care vorbeam, a fost consacrata pe de o
parte rapunderea delictuala pt fapta altei persoane, atat prin largirea sferei persoanelor
care raspund, cat si prin largirea sferei persoanelor pt care se raspunde.
In plus, in NCC raspunderea pt lucruri in general, e consacrata intr-o forma
clara, fara echivoc, impreuna cu prejudiciul cauzat de animale, de ruina
edificiului si in plus raspunderea pt prejudiciul
cauzat prin caderea sau aruncarea unui lucru dintr-un imobil. Ac est caz de raspundere
e vechi pt ca exista din dr roman. Toate aceste forme de raspundere delictuala
sunt reglementate de la 1372-1380. Mai trebiue avute in vedere si 1351, precum
si 1382, 1383 si 1384.
Raspunderea civila
delictuala pt fapta altei persoane
Sunt 2 variante reglementare in NCC, in vechiul
cod erau 3.
In NCC avem :
1.
Raspunderea
delictuala a persoanei responsabile pt prejudiciul cauzat de copii minori si de
persoana pus sub interdictie
2.
Raspunderea
delictuala a comitentilor pt prejudiciile cauzate de prepusii lor.
Art 1372 reprezinta reglementarea
raspunderii pt fapta minorului sau a celui pus sub interdictie.
Sfera de aplicare : e delimitata prin 2 elemente:
-
Care sunt persoanele care raspund? :
Noul Cod largeste sfera persoanelor responsabile pt fapta altuia. Raspund: toti
cei care potrivit legatuaii sau pe temeiul unei obligatii contractactual ori pe
temeiul unei hotarari judecatoresti au obligatia de supraveghere e unui minor
sau interzis jud. Legiuitorul a optat pt o formula generica. In aceasta formula generica pot intra foarte
multe persoane : daca ne referim la obligatia nascuta din legatura :
e vorba de parinti (493) firesti sau adoptatori, indiferent daca infierea este
sau nu cu efecte depline. Mai mult desi in Vechiul Cod nu raspundeau pe acest
temei tutorii sau scolille sau insititutele de ocrotire a copilului, conform
Noului Cod, pot intra orice alte categ de persoane care au obligatia de a
ocroti minorul.
-
Care
sunt persoanele pt care se raspunde ?: in Noul Cod pe langa minori, apar
si interzisii judecatoresti, indiferent daca sunt minori sau majori. Cat
priveste copiii, trebuie sa tinem seama de 2 situatii reglementate in Noul Cod :
una care exista si in decretul 31 din 1954 : dobandirea cu anticipatie a
capacitatii de exercitiu, cand instanta de tutela pt motive temeinice poate
recunoaste minorului care a implinit varsta de 16 ani, deplina capacitate de
exercitiu si cea dobandita prin casatorie
Fundamentul
acestei raspunderi : daca ne-am raporta numai la primul alin din 1372, am spune ca e vorba de
obligatia de supraveghere a copilului. Daca
citim si art 1372 alin 3 teza a 2a, o sa observam ca in cazul parintilor nu mai e vorba doar de obligatia
de supraveghere ci si de indatoririle ce decurg din exercitiul autoritatii
parintesti ( art 487).
Conditiile
raspunderii :
1.
Conditii
generale : sunt conditiile
neceasare pt angajarea raspunderii pt fapta proprie analizate din situatia
minorului cu exceptia vinovatiei : victima trebuie sa dovedeasca faptul ca
minorul a savarsit o fapta ilicita, existenta prejudiciului si raportul de
cauzalitate.
2.
Conditii
speciale : autorul
faptei ilicita sa fie minor si fapta sa fie savarsita in perioada in care
minorul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea persoanei responsabile.
O situatie speciala exista in situatia parintilor :
parintii responsabili nu numai pt ipoteza in care nu supravegheaza bine copilul,
ci si pt cazurile in care minorul savareste fapta pt ca are carente in
educatie, intretinere dezvoltare etc. Rezulta ca parintii vor raspunderii nu
numai pt ca nu supr copilicitacitaul ci si in toate sit in care li se poate
reprosa ca nu si-au indepl coresp oricare dintre atuorit care intra in con
autorit parintesti. In cazul partintilicitacitaor sarcina probatorie a victimei
e mult mai usoara. E si motivul pt care s-a spus ca in realitate daca se face
apele la ansamblu de indatoriti, practic inseamna a imtem raspunderii chiar pe
calitatea de parinte.
Daca au fost dovedite conditiile generale si speciale, atunci se pune
problema declansarii unei duble prezumtii in sarcina celui care are obligatia
de supraveghere :
1.
Prezumtia
de fapta ilicita in sarcina celui responsabil, fapta ilicita constand in
neindeplinirea obligatiilor si indatoririlot parintesti
2.
Prezumtia
referitoare la raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita a persoanei
responsabile si a celui aflat sub supraveghere.
Aceste 2
prezumtii, cf art 1372 alin 2, pot fi
rasturnate
Cei chemati in judecata ar putea demonstra ca sunt
imprejurari care inlatura fie caracterul ilicit al faptei, fie imprejurari care
inlatura raport de cauzalitate; cauze de forta majora, fapta unui tert . Termenul
de forma majora este echivoc. Unii autori s-au grabit sa spuna ca e cauza
straina.
Nasterea obligatei de reparare a prejudiciului in sarcina celui chemat sa raspunda.
Ar putea victima sa aiba un dr de optiune ?
Se poate chema in acelasi timp si pe cel supravegheat si pe
supraveghetor ?
Da, insa nu se obtine o dubla reparatie, ci va fi o raspunderiiundere
solidara pe temeiul art 1382.
Cel responsabil
platind despagubirea pt victim, are o actiune in regres pt cel pt care raspunde ?
da- daca are vinovatie, nu daca nu are vinovatie.
Corelatia intre diferite tipuri de raspundere: in realitate o diferenta exista intre parinti
si tutori si celelalte persoane responsabile, in masura in care cei care sunt
responsabili pe temeiul obligatiei de supraveghere fac dovada ca desi au indepl
obligatia cum trebuie, nu au putut impiedica prejudiciul, victima se poate indrepta
impotriva parintilor si tutorilor, e motivul pt care s-a zis ca raspunderea
parintilor si a tutorilor este o raspundere delictuala generala si subsidiara,
in timp ce raspunderea celorlalte persoane e o raspundere princiala si
speciala, cata vreme sunt indeplinite conditiile pt a se angaja raspunderea pe
temeiul obligatiilor de supraveghere, numai acea raspundere va putea fi fol. Daca
cel chemat sa raspunda face dovada prevazuta in alin 3 fraza a 2a din 1372
atunci renaste raspunderea parintilor si tutorilor.
Ori ce cate ori sunt indeplinite conditiile pt a
se angaja raspunderea delictuala a comitentilor, numai acestia vor raspunde,
chiar daca dintr-un motiv sau altul ,ei s-a exonerat de raspundere in conditia legaturii.
Daca prepusul este minor, numai comitentul va raspunde, iar nu alta persoana
responsabila pt supraveghere, deoarece raspunderea de prepusenie este de natura
sa absoarba orice risc care ar rezulta fie din obligatia de supraveghere, fie
din indatoriri.
Situatie particulara : cand comitentul este si parinte : victima
se poate indrepta impotr parintelui fie pt comitent fie pt parinti
Raspunderea comitentilor pt prepusenie
Domeniul de aplicatie
Raport de prepusenie= criteriul esential este criteriul subordonarii
prepusului fata de comitent, fie in temeiul legaturii, fie in temeiul unui contract. Prepusul
lucreaza in interesul comitentului si in exercitarea atributiilor impuse de
comitent. De regula, raportul de prepusenie se naste dintr-un contractact de
munca, dar e posibil ca altfel de contracte sa intem raspundere de
prepusenie : contractul de mandat in masura in care mandantul supravegheaza
pe mandatar, sau orice altfel de contract cu conditia sa existe cele 3 elem.
Fundamentarea acestei raspunderi
Comitentul, intrucat desfasoara o activitate prin
intermediul prepusilor, activitate care presupune anumite riscuri pt terti,
trebuie sa garanteze pe acesti terti pt prejudiciile cauzate de prepusi. Aceasta
idee e reglementata in NCC in alin 3 din 1373. Rezulta ca nu se poate exonera
comitentul invocand absenta vinovatiei sale. Ideea de vinovatie este exclusa.
Ea nici nu mai e necesara in aceasta reglementare pt ca solidaritatea nu se mai
intemmeiaza pe vinovatie ,ci pe cauzalitate.
Conditiile necesare :
1.
Conditii
care se analizeaza in persoanaoana prepusului : conditiaitii
generale : fapta ilicita, prejudiciu cauzat, raport de cauzalitate. Victima
nu treb sa faca dovada vinovatiei
2.
Conditiiii
speciale : existenta raportului de prepusenie si ca prepusul a savarsit
fapta ilicita in functiile incredintate de catre comitent : art 1373 alin
1.
Prezumtii :
1.
Fapta
ilicita a comitentului
2.
Legatura
de cauzalitate
Pt a se exonera de aceste 2 prezumtii comitentul trebuie sa faca dovada
cauzei straine. Rezulta ca se naste obligatia de reparare a prejudiciului de
catre comintent :
1.
Planul
relatiei dintre comitent si victima
2.
Planul
relatiei dintre comitent si prepus
In rap cu victima prejudiciului trebiue sa vedem care e efectul raspunderii :
1.
Victima
poate sa obtina de la comitent repararea prejudiciului, iar daca alege sa-l
cheme in judecata si pe prepus pt fapta proprie va trebui sa faca dovada vinovatiei
acestuia, caz in care se angajeaza solidar.
2.
In ipoteza
in care fapta a fost sav de mai multi prepusi apartinand unor comitenti diferiti,
se pune problema daca victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoarea
integrala a prejudiciului sau numai partea de prejudiciu cauzata de prepusul
comitentului respectiv. Da, poate
cere integral in masura in care textul priveste solidaritatea intemeiata pe
cazualitate, e citit in sensul ca si comitentii partic la cauzarea prejud … ac raspundere
mai poate fi sustinuta si de o interpretare a art 1382 in sensul ca solidaritatea
se intemeiaza nu numai pe raportul de
cauzalitate ci si pe dovada intrunirii conditiilor raspunderii oricare ar fi aceasta
in sarcina mai multor persoane. Daca ignoram aceasta interpretare a art si daca
ne referim strict la cauzalitate, am putea spune inv si ideea de cauz, fiecare
comitent garanteaza pt presusul sau, nu si pt ceilalti=> ca raspunde numai
pt partea sa de prejudiciu. In aceasta situatie victima ar putea cere de la
comitent numai partea de prej cauzata de acesta.
In rap dintre comitent si prepus se pune probl dr de regres pe care il are
impotr prepusului dupa ce ac a platit despag. Are comitentul un recurs
integral, sau se va diviz prejud intre comitent si prepus ? Raspunsul e in
art 1384 care poate fi aplicat pt ca e vorba de raspundereai pt fapta altuia.
Raspunderea pt prejudiciile
cauzate de lucruri in general – 1376,1377 si 1380
Domeniul de aplicare:
paza materiala, paza juridica, paznic material, paznic juridic, persoana care
beneficiaza de dispozitiile art 1376.
Lucru= orice lucru mobil sau imobil cu energie proprie sau fara energie
proprie, aflat in miscare sau in stare de repaus cu exceptia lucrurilor pt care
legea institiuie o forma speciala de raspundere.
Paza juridica=
presupune directia intelectuala asupra lucrului, cel care are calitatea de
paznic jur in nume propriu, iar nu pt altul va controla, va directiona, va
supraveghea lucrurl- 1377. Se intemeiaza pe un contract sau pe lege. Calitatea
de paznic juridic o are proprietarul, iar acesta poate face dovada ca s-a
transmis paza juridica a lucrului fie pe temei contractual, fie de facto. Pe o
cale sau alta, cel care preia un bun trebuie sa aiba directia intelecuala a acestuia.
Uneori posesia este necesara si nu e vorba de posesorul de rea-credinta.
Paza materiala=
presupune o relatie cu lucrul in intereseul paznicului juridic. O situatie
speciala exista atunci cand proprietarul se obliga sa transmita bunul unei persoane,
dar nu mereu transmite toata paza juridica : ex in cazul contractul de
locatiune : paza a structurii lucrului si paza jur a fol lucrului. Cand
prejudiciul e urmare a unui viciu de structura: va raspunderii paznicul
folosintei.
Cauzare de catre lucru a prejudiciului= scaparea lucrului de sub controlul paznicului
juridic.
Persoana care
beneficiaza= victima. Aceasta raspundere se complica in anum ipoteze :
a.
cand victima foloseste lucrul pe un temei contractual
incheiat cu paznicul lucrului. Fiind vorba de un contract raspunderea contractuala
inlatura raspunderea delictuala. Raspunderea e corecta in masura in care sunt
cauzate pagube lucrului. Daca pagubele sunt ale integritatii personale ar putea
opera raspunderea lucrului
b.
contractul
gratuit sau simpla ingaduita. Nu ar trebui ca victima sa beneficieze pt raspunderea
lucrului
c.
victima fol bunul in mod
clandestin
Fundamentul
raspunderii
Exista o garantie
obiectiva.
Conditii: sa se
faca dovada prejudiciului, prejudiciul a fost cauzat de lucru si cine e
paznicul jur. Prezumtia e ca proprietarul e paznicul lucrului.
Raspunderea
pentru prejudiciile cauzate de animale- 1375,1377 si 1380
Domeniul de
aplicare e delimitat prin notiunea de animal, de paza si paznic jur si notiunea
de persoana care poate invoca raspunderea si notiunea de persoana in sarcina
careia se poate invoca raspunderea.
Animal= orice
insufletit patruped sau zburator, pot fi si insecte. E vorba de animale
domestice sau semidomestice. In ce priveste animalele salbatice, se face diferenta
intre cele din rezervatie=> administratorul rezervatiei raspunde. Animalele
salbatice =>se poate raspunde pt fapta proprie de cei care admininistreaza
aceste fonduri.
Fundamentarea=
obiectiva,
Conditii :
dovadat prejud, prejud a fost cauzat de un anumit animal si dovada pazniciul
jur.
Exonerarea de raspunderii : aceleasi
imprejurari.
Raspunderea pt ruina edificiului
Domeniul de
aplicatie : edificiu, ruina, viciu de constr sau lipsa de intretinere, persoana
responsabila
Edificiu= orice imobil realizat prin incorporarea
unor materiale intr-un teren
Ruina= degradarea
edificiului, dar important e ca ea sa fie determinata fie de un viciu de
constructie, fie de lipsa de intretinere.
Raspunde numai
proprietarul edificiului - art 1370.
Totusi , se poate
face o asimilare cu superficiarul.
Fundamentarea
este obiectiva, proprietarul are o garantie obiectiva pt riscul care il presupune
imobilul său.
Conditii :
prejudiciul, raportul de cauzalitate, dovada ca ruina a fost determinata de un
viciu de constructie sau de lipsa
intretinerii.
Regresul :
proprietarul s-ar putea indrepta fie impotriva vanzatorului, fie impotriva
locatarului, fie impotriva antreprenorului ori a proiectantului.
1379- caz
particular => raspunde cel care ocupa un imobil, nu e vorba numai de
proprietar.
Efectele
obligatiilor
Indiferent de izvorul din care se naste obligatia,
ea are aspecte tehnice comune care trebuie sa fie avute in vedere intotdeauna
pe parcursului raportului obligational.
Odata ce s-au nascut obligatiile, care sunt
efectele lor?
F obligatorie, indeplinirea oblig reprezinta
principalul efect al obligatiilor.
Plata, in dreptul civil, are un sens larg, are
in vedere executarea oricarei obligatii civile = executarea benevola a oricarei
oblig civ ≠ cu exec silita !!
Executarea benevola e de regula o executare in
natura = executare silita in natura sau prin echivalent
In fct de izvorul oblig:
-
La oblig nascute din contracte,
daca debitorul nu executa sau executa necorespunzator se pune prb raspunderii
contractuale. Deci, daca e vb de o obligatie contractuala, exectarea ei silita,
indirect, nu e decat o expresie a raspunderii contractuale.
-
La obligatiile nascute din
fapte ilicite - Executarea prin echivalent e posibila
si la raspunderea delictuala, dar acolo raportul de raspundere e stabilit ab
initio, odata ce au fost probate conditiile
raspunderii delictuale a.i. conditiile platii prin echivalent sunt posterioare
conditiilor raspunderii
-
La oblig nascute din fapt
illicit, chestiunea executarii prin echivalent e
posteriorara stablilirii cerintelor
I.
Plata
Cine plateste, cui, ce si cum, cand, unde,
cine suporta cheltuilelile platii, cum se face dovada?
Ce se
intampla cand acelasi debitor are mai multe datorii catre acelasi creditor, iar
plata nu acopera toate datoriile, cum se
face imputatia platii?
Ce se
intampla daca creditorul refuza primirea platii= cum se face punerea in
intarziere e cred? Cum se face consemnarea obiectului platii?
Notiunea de plata
Art 1439: plata= executarea de buna-voie, nu numai
suma de bani, ci oricare alta prestatie care contituie obiectul obligatiei.
1.
Cine plateste? – art. 1472
Plata trebuie facuta, in primul rand, chiar de
catre debitor. El poate sa faca plata direct sau prin reprezentant.
Este posibil ca plata sa fie facuta si de o
alta persoana care e tinuta alaturi de debitor in raportul obligational.
Ex:
codebitorul solidar poate faca plata si pt ceilalti codebitori. Mai mult, el
chiar poate fi silit de creditor sa faca plata. De asemenea, fideiusorul poate
sa faca plata pt pers pt care garanteaza. De asemenea, plata poate fi facuta de
un creditor chirografar catre un altul. Poate fi facuta de o terta persoana
neinteresata (cand doreste sa faca o liberalitate, o donatie indirecta in favoarea
debitorului sau cand doreste sa il imprumute pe debitor)
In ipoteza in care plata e facuta de un tert ,
1474 adauga cateva precizari:
-
Daca debitorul se opune ca un tert
sa faca plata si comunica acest lucru creditorului, creditorul e dator sa refuze
plata cu exceptia cazului in care refuzul l-ar prejudicia pe creditor
-
Creditorul ar putea sa refuze
plata cand e vorba de o obligatie intuitu personae
-
Chiar daca nu e o obligatie intuitu
personae prin natura ei, acest lucru poate reiesi din conventia partilor. Si in
acest caz creditorul poate refuza
In momentul in care tertul face plata obligatia
se stinge→
subrogatia tertului e posibila numai in cazurile legale.
Faptul ca plata e facute de tert nu inseamna
ca aceasta nu trebuie sa respecte toate cerintele privind obiectul platii.
Spre deosebire de vechiul Cod, in NCC e
valabila plata facuta de un incapabil in
momomentul executarii - art 1473 - (in
trecut era nula pt ca plata e un act juridic, e un contract pt ca, pe langa
elementul material al exectutarii prestatiei, plata presupune manifestarea de
vointa a debitorului de a face plata si cea a creditorului de a primi plata. In
acest inteles, plata are o structura juridica bivalenta, contine elemente mat
si acord de vointe ceea ce inseamna ca alte imprejurari ar putea fi invocate ca
motive de nulitate a platii).
2.
Cui se plateste?
Primul indreptatit sa primeasca plata e
creditorul, direct sau prin reprezentant legal sau conventional - poate fi
facuta si persoanelor autorizate de creditor sa primeasca plata – art 1475.
Cat priveste incapacitatea creditorului - art 1476 - , plata il libereaza pe debitor
numai daca profita creditorului. Dar plata poate fi facuta si unui tert – 1477
- , dar numai daca este ulterior ratificata de creditor sau daca cel care a primit
plata devine titular al createi (prin cesiune sau succesiune).
Chiar si in alte ipoteze plata facuta unui
tert ramane valabila daca ea profita creditorului (1477 alin 2).
Plata catre creditorul aparent (1478)→ expresia de persoana care se afla in posesia
creantei (vechiul Cod) avea in vedere situatia in care o pers avea titlul
constator al creantei fara sa fie in realitate creditor. Mai sunt situatiile:
-
o persoana apare ca mostenitor,
pare sa fi mostenit creantele, ulterior apare insa un alt mostenitor cu un grad
de rudenie care duce la inlaturarea primului creditor de la mostenire. Pana
atunci, persoana aparea ca creditor.
-
De cuius lasa un legat a. i. o creanta e
transmisa, dar ulterior, dupa moartea lui, se descopera ca legatul a fost legal
revocat.
Pe scurt, sunt situatii in care o persoana se
manifesta cu un anumit temei ca fiind creditor. In acest caz debitorul plateste
creditorului aparent. De aici 2 situatii:
-
Cea in care creditorul aparent nu
stia ca e adevaratul cred → era de buna-credinta.
El are o alegere : poate pastra plata sau poate sa o restituie adevaratului
creditor, tinand seama de regulile de la restituirea prestatiei
-
Cand de vb de creditor de rea-credinta,
plata respectiva, desi ramane valabila, va da dreptul adevaratului creditor sa
se indrepte cu o actiune impotriva debitorului care a platit sau impotriva creditorului
care s-a imbogatit
Ipoteza speciala de la art 1479 in care exista
un raport obligational intre debitor si creditor, dar creditorul e la randul
lui debitor in alt raport obligational→ avem 2
raporturi obligationale. Creditorul creditorului-deb poate sa instituie o
poprire sau un sechestru asupra obiectului platii din primul raport obligational
pt ca sa se asigure ca ii va fi platita datoria. Daca in aceasta ipoteza,
totusi, debitorul plateste cred-deb, atunci cred care a obtinut poprirea sau
sechestrul asigurator poate sa ceara plata de la debitor direct, ceea ce
inseamna ca debitorul va plati de doua ori, odata creditorului-debitor si odata
creditorului care a obtinut sechestrul.
Ulterior, debitorul care a facut plata va avea o actiune in despagubiri impotriva creditorului-debitor.
3.
Ce si cum se plateste? ( =
cerintele obiectului platii)
Art.
1480-1493
Se executa prestatia la care s-a obligat debitorul
initial, dar exista nuante in fct de natura obligationala. Indiferent de natura
ei, exista o regula comuna: debitorul trebuie sa manisfete in executarea
obligatiei diligenta unui bun proprietar (1480). Daca e vb de o obligatie care
tine de o activitate profesionala, exigenta e sporita→ debitorul va trebuie sa respecte toate regulile profesiei in momentul
in care executa prestatia.(1480 alin2)
1471- oblig de rezultat si de mijloace
In fct de natura prestatiei:
-
Ipoteza in care e vb de oblig
de a preda bunul individual-determinat (1482) - debitorul e liberat daca preda bunul in starea
in care el se afla in momentul nasterii obligatiei. Daca in momentul executarii
debitorul nu e titularul dreptului care face obiectul obligatiei nu se stinge
oblig (1482 alin 2), dar debitorul are datoria sa procure dreptul respectiv sau
sa stinga sarcinile care-l greveaza a.i. sa faca posibila executarea (1230).
Persoanele care se obliga sa vanda bunul altuia se obliga sa si procure acel
bun a.i. sa faca posibila prestatia→ obligatia va fi
valabila.
-
Cand e vb de o obligatie de a
transmite proprietatea (1483), aceasta implica si o obligatie subsecventa -
obligatia de a conserva bunul pana la predare. Clauza de inalienabilitate e
subinteleasa in contractele care presupun nasterea unui obligatii de a da catre
o persoana determinata sau determinabila. Acest art trimite implicit si la
clauza de inalienabilitate. Atunci cand e vb de drepturi care se trec in cartea
funciara, aceasta obligatie presupune si obligatia de a transmite inscrisurile
necesare pt inregistrare.
-
Sunt situatii in care obiectul
prestatiei de a da sau de a preda un bun piere fie fizic, fie e scos din
circuitul civil. Intr-o asemenea situatie debitorul trebuie sa cedeze creditorului
drepturile sau actiunile cuvenite pt bunul respectiv – art 1484 → subrogatie reala cu titlu particular
-
Cand e vb de a preda un bun indiv
det presupune si oblig de a-l conserva pana la predare (1485)
-
Daca e o obligatie de a da
bunuri de gen (1486), executarea ei presupune mai intai individualizare
prin masurare, cantarire sau numarare. Se pune prb ce fel de bunuri de gen? Debitorul
are dreptul sa aleaga din gen prin cantarire, numarare, masurare bunurile care
vor fi predate, dar alegerea nu e discretionara, bunurile trebuie sa fie de
calitate cel putin medie.
-
Cand e vb de o obligatie de a
constitui o garantie fara sa fie precizata natura garantiei, modalitatea si
forma, debitorul poate oferi la alegerea sa o garantie reala, personal sau o
alta garantie ( 1487)
-
Obligatiile care au ca obiect transmiterea
unui sume de bani nu pier niciodata !! tot timpul ele vor putea fi executat
in natura. Singura modalitatea de liberare e remiterea sumei datorate. Daca
creditorul accepta, plata se poate face printr-un cec sau alt instrument de plata
cu conditia ca acesta sa aiba acoperire (1488)
4.
Cum se plateste?
Regula: plata trebuie sa se faca integral→ pp indivizibilitatii platii→ creditorul nu
poate fi silit sa primeasca plata partiala.
Totusi, plata partiala poate fi facuta
-
daca exista acordul creditorului
-
daca judecatorul da termen de
gratie si esaloneaza plata
-
daca in
urma mostenirii creanta e divizata si se imparte intre mostenitori si
fiecare va plati numai partea care ii revine
-
daca e vb de fedeiusor si invoca beneficiul de
diviziune .
Art 1492-1493 -
darea in plata si cesiunea de creanta
5.
Cand?
Plata trebuie facuta imediat ce s-a nascut
obligatia.
Daca s-a stab un T, in pp, plata trebuie
facuta la scadenta.
Daca T a fost stabilit in interesul debitorului,
el ar putea plati anticipat, iar creditorul nu va putea refuza plata. Daca,
insa, T a fost stabilit in interesul creditorului, debitorul nu va putea face o
plata anticipata fara acordul creditorului. Regula are aplicatie mai ales in
acordurile bancare, bancile nu agreeaza restituirea anticipata pt ca pierd
dobanzi.
Daca T a fost stab in beneficiul ambelor
parti, atunci plata treb facuta la T cu exceptia cazurilor in care partile
convin sa deroge.
Cand plata se face prin virament bancar, plata
se face la data la care contul creditorului a fost alimentat cu suma care face
obiectul platii (1497).
6.
Locul? (1494)
Exista mai multe solutii:
- cand e vb de obligatii banesti, ele
se executa la domiciului sau sediul creditorului de la data platii
- cand e vb de predarea unui lucru individual-determinat,
executarea se face in locul unde bunul se afla la incheierea contractului
- pt celelalte oblig, plata e cherabila, iar
nu portabila→ se face la sediul/ domiciliul
debitorului.
7.
Cine suporta cheltuielile?
In ambele coduri, debitorul suporta
cheltuielile platii in absenta de stipulatie contrara→ disp supletiva.
8.
Cand acelasi debitor are mai multe
datorii catre acelasi creditor, iar prestatiile sunt fungibile? Debitorul nu
plateste a.i. sa acopere prestatiile, deci care dat se stinge mai intai? (= cum
se face imputatia platii?)
Art. 1506-1509, solutii preluate din vechiul
cod (dispozitii supletive).
In absenta unei stipulatii exprese, imputatia
platii se face de debitor. El precizeaza in momentul in care face plata cum se
imputa aceasta asupra datoriilor pe care le are fata de creditor. Totusi, libertatea
sa e limitata, adica plata se imputa mai intai asupra cheltuielilor, apoi
asupra dobanzilor si apoi asupra capitalului. De asemenea, debitorul nu ar
putea sa impute plata asupra unei datorii neexigibile cat timp exista o datorie
exigibila. De la aceasta regula se poate deroga numai cu acordul creditorului
(1507).
Plata prin virament bancar - debitorul va
trebui sa faca mentiunea imputatiei in ordinul de plata.
Daca s-a prevazut de la inceput ca imputatia e
a creditorului, el nu ar putea sa stinga o datorie care nu e scadenta sau
litigioasa (1508 alin1).
Daca nici creditorul nici debitorul nu au
facut imputatie ea se face potrivit L → art 1509: se
sting mai intai datoriile scadente, apoi cele negarantate sau cele pt care creditorul
are mai putine datorii, sau cele mai oneroase pt debitor, cele mai vechi sau
proportional, in lipsa celorlalte criteria. Deci este o exceptie de la pp
indivizibilitatii platii.
In toate cazurile, plata se imputa asupra cheltuielilor
judiciare, ratelor etc.
9.
Ce se intampla daca creditorul
refuza plata?
In vechiul Cod nu existau prevederi exprese.
In
NCC: 1510-1515
Daca creditorul refuza plata in mod
nejustificat, el poate fi pus in intarziere de debitor.
Efect:
riscul imposibilitatii de executare se stramuta de la debitor la creditor din
acel moment si debitorul nu mai poate fi tinut sa restituie fructele bunului
tot din acel moment, iar creditorul va fi obligat sa repare prejudiciile
cauzate debitorului, inclusiv de conservare (1511).
Debitorul mai are la indemana inca 2 posibilitati.
El poate sa consemneze bunul care formeaza obiectul pe cheltuiala si riscurile
creditorului sau sa scoata bunul care formeaza obiectul la vanzare publica in
masura in care nu se poate face consemnarea fie pt ca e persabil, fie pt ca
depozitatea presupunea costuri mari de intretinere. El va vinde bunul si va
consemna pretul, dupa ce a notificat operatia creditorului si dupa ce a obtinut
acordul instantei.
La titluri de valoare – vanzarea se poate face
chiar fara notificare, dar cu incuviintarea instantei.
Daca deb a consemnat, el are dreptul sa-l
retraga, caz in care creanta renaste cu toate garantiile si accesoriile – art
1515.
II.
Executarea silita
Poate fi in natura sau prin echivalent.
In
natura – treb sa distingem in fct de prestatia care formeaza obiectul
obligatiei. De regula, obligatiile care au ca obiect o prestatie de a da pot fi
executate silit in natura. Cand de vb de o obligatie de a incheia in viitor un
contract exectutarea in natura e posibila daca instanta e asigurata sa pronunte
o hotarare prin care sa suplineasca vointa, care va tine loc de act autentic.
Obligatiile care au ca obiect o suma de bani
pot fi intotdeauna executate in natura.
Daca e vb de obligatia de a face si de a nu
face:
-
Obligatia de a face - daca debitorul refuza executarea, creditorul poate, pe cheltuiala
sa, sa execute el insusi prestatia sau prin intermediul unui tert. 1528→ nu e conditionat de incuviintarea instatei, ci numai de instiintarea
debitorului. Notificarea debitorului e suficienta pt ca creditorul sa execute
prestatia direct sau indirect pe cheltuiala debitorului.
-
Obligatia de a nu face- creditorul trebuie sa ceara instantei incuviintarea sa distruga ceea
ce a facut debitorul. Cheltuiala va fi suportata de debitor in limita stabilita
de instanta de judecata.
Daca aceste modalitati de executare nu sunt
eficiente s-a pus problema de a utiliza un instrument de constragere indirect= daunele
cominatorii = sunt sume de bani la care debitorul e obligat pe fiecare
zi/sapt/ perioada de intarziere de catre instanta de judecata la cererea creditorului.
E un mijloc de constrangere indirecta. Sub incidenta NCC e discutabil daca un
asemenea instrument va mai putea fi utilizat in practica judiciara. In NCPC nu
mai e permisa utilizarea daunelor cominatorii, dar nu a intrat in vigoare inca.
Actualul permite in masura in care exista un titlu executoriu si debitorul nu plateste.
In ipoteza in care nu exista titlu executoriu, daunele se acorda pe temeiul pp
executarii silite din Cod Civ. Nu se confunda executarea silita in sens
substantial cu cea din dreptul procesual, pt ca al doilea presupune existenta
titlului executoriu, de regula, hotararea judecatoreasca. In sens substantial,
avem in vedere ipoteza in care nu exista titlu executoriu, deci prealabil se
cer instantei daune cominatorii.
III.
Executarea indirecta ( =
raspunderea contractuala)
Este comuna pt toate obligatiile, indiferent
de izvorul lor. Cel putin cand e vb de fapt ilicit, obligatiile vor fi guvernate
tot de regulile de la rasp delictuala, dr comun in materie. 1530-1546
Pt rasp contractuala exista acelasi 4 mari
cerinte:
-
neexecutarea obligatiei contractuale sau executarea
necorespunzatoare → fapta ilicita. Simpla
neatingere a rezulatului genereaza prezumtia de neexecutare, ce poate fi
rasturnata de debitor
-
Prejudiciul se poate manifesta in
2 forme: fie e vorba de asa-numitele daune-interese compensatorii, fie de
daune-interese moratorii
Daune-interese =
echivalentul prejudiciului suferit
Daune-interese compensatorii → prin neexecutarea obligatiilor
sau executarea necorespunzatoare. Nu se pot cumula cu executarea in natura.
Daune-interese
moratorii → prejudiciul suferit de creditor ca urmare e
executarii cu intarziere a obligatiei. Daunele moratorii se pot cumula cu executarea
in natura.
Cand debitorul nu
executa nici la T nici mai tarziu, se pot cumula daunele compensatorii cu cele
moratorii? La prima vedere, da. Dar sunt anumite nuante de avut in vedere: este
de conceput ca deb sa fie obligat sa plateasca daune moratorii cata vreme isi
manifesta vadit refuzul de a executa sau cand a devenit imposibila executarea in
nat? Trebuie pusa o limita in timp de executarii= cat e posibila executarea in
natura sau cata vreme refuzul e clar, neechivoc.
Toate daunele se contopesc in daune
compensatorii. Acestea reprezinta echivalentul prejudiciului total suferit de
creditor. Daunele moratorii nu pot fi invocate nelimitat.
-
Cat priveste prejudiciul,
el trebuie sa fie dovedit cu exceptia cazurilor in care impune prezumtii.
Art 1537 – dovada
neexcutarii obligatiei nu il scuteste pe debitor de dovada prejudiciului, cu
exceptia cazurilor exceptate prin L sau conventie.
Daca fapta ilicita e
dovedita, legatura de cauzalitate e presupusa. Totusi, chestiunea cauzalitatii
e relevanta in cazul evaluarii judiciare a prejudiciului.
-
Vinovatia: pt a raspunde contractual, debitorul trebuie sa fie vinovat, aici
opereaza o prezumtie de culpa in sarcina debitorului - art 1548 - prezumtie de culpa, iar nu cea de
vinovatie!! Deoarece vinovatia poate imbraca forma intentiei, intentia trebuie
intotdeauna dovedita de creditor, deoarece exista diferente pt intinderea
repararii prejudiciului in fct de forma de vinovatie.
Doua conditii in plus:
-
Punerea in intarziere a
debitorului :
dies non interpelat potent= e nevoie de punerea in intarziere e debitorului
– art 1522. Sunt situatii in care debitorul e pus de drept in intarziere: in
materie delictuala si in materie contractuala, uneori - Art 1523 alin 2 – 4
ipoteze. In plus, daca partile au stabilit ca nu e necesara, atunci nu e
ceruta.
Art 1522-1524→ cata vreme debitorul a vrut sa execute, iar creditorul a refuzat sa
primeasca nu se poate considera ca debitorul e in intarziere.
Efectele punerii in intarziere:
riscurile se stramuta la debitor si debitorul datoreaza daune moratorii.
-
Sa nu existe o clauza de
neraspundere, caci nu va opera raspunderea contractuala.
Este mai larga posibilitatea de a introduce clauze de neraspundere in materie contractuala
decat in cea delictuala. Chestiunea clauzelor de neraspundere e tratata comun
in 1355-1356 pt ambele forme. Chiar daca e o reglementare comuna, trebuie acceptat
ca in materie contractuala e mai larga sfera clauzelor de neraspundere. Pot fi
clauze de atenuare sau de agravare a raspunderii.
In masura in care cerintele sunt indeplinite
se naste obligatia debitorului de a repara prejudiciul. Aici se pune problema
evaluarii prejudiciului. Exista 3 modalitati:
-
judiciara: facuta de judecator. El trebuie sa tina seama de mai multe principii.
Primul: debitorul raspune si pt paguba efectiv
suferita si pt beneficiul nerealizat. E posibil ca debitorul sa raspunda ca si
in cazul raspunderii delictuale si pt pierderea unui sanse de a obtine un
avantaj→ se leaga de problema caracterului cert al
prejudiciului, pt ca trebuie sa aiba caracter cert pt a fi reparat. Prin
exceptie, se accepta ca atunci cand nu e sigur ca se va produce, dar probabil,
atunci se va repara prejudiciul proportional cu gradul de probabilitate (1532
alin 2).
1532 alin 3 - daca nu se poate stabili cu certitudine
si nici proba, atunci judecatorul are drept de apreciere.
Al
doilea: Judecatorul trebuie sa aiba in vedere daunele previzibile si nu pe cele
imprevizibile. Pt cele imprevizibile trebuie sa se faca dovada intentiei, deci
nu e mai e suficienta prezumtia de culpa in sarcina debitorului.
Al
treilea: Judecatorul trebuie sa observe daca prejudiciul e direct. Caracterul
direct trimite la ideea de cauzalitate. Raportul de cauzalitate nu pune
probleme, dar cand creditorul pretinde un prejudiciu mediat, efortul sau va fi mai mare. Dar daca exista un raport de
cauzalitate prejudiciul are caracter direct, indif de…
-
Legala: uneori, chiar
legiuitorul apreciaza prejudiciul. Este cazul daunelor moratorii pt neexecutarea
unei sume de bani sau a altor obligatii (extindere in NCC art 1535-1536 cu 1489
prevede ca se plateste fie dobanda convenita de parti, fie cea legala. Dobanzile
scadente produc ele insele dobanzi numai auncit cand contractul sau legea prevede)
Cand e vb de sume de bani, dobanda se
raporteaza cuantumul sumei de bani.
Cand e vb de oblig de a face, mai intai se evalueaza
prestatia, apoi se aplica dobanda la suma.
Cuantumul dobanzii e reglementat de OUG
13/2011→ face diferenta intre dobanzi ca fructe
civile (venituri ca urmare e unei intelegeri privind folosinta unui bun. Ex:
contractul de credit, cu dobanda ca fruct civil) si dobanzi penalizatoare (daca nu restitui banii la T, pe langa dobanda
ca fruct civil se pune problema dobanzii ca reparare a prejudiciului suferit de
banca).
Art3 OUG - rata dobanzii legale remuneratorii
este cuantificata la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR. Daca partile nu
au prevaz in contract rata dobanzii, se va aplica cea legala.
Dobanzile penalizatoare se stabilesc la nivelul
ratei de referinta plus patru puncte procentuale.
N.B. cand e vb de raporturi juridice care nu
decurg din explotarea unei profesii cu scop lucrativ rata dobanzii e diminuata
cu 20%, chiar daca e vb de dobanzii legala penalizatoare/ remuneratoare.
Dob contractuala: atunci cand e vb de
raporturi cu privire la intreprinderi cu scop lucrativ nu exista limita legala.
Daca nu, dobanda contractuala nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 5%
pe an.
Pot fi stab numai in scris.
Daca nu exista, se va aplica numai dobanda legala.
Se poate plati dobanda la dobanda?
Da. OUG 11, art 8 in care st
precizate conditiile capitalizarii dobanzii.
-
Conventional: poate fi evaluat de parti, anticipat sau dupa ce s-a produs.
Anticipat → clauza penala. Partile, in mod preventiv, inainte ca una sa nu execute obligatia,
stabilesc cuantumul prejudiciului. De aceea s-a spus ca clauza are si o functie
de garantie. Prin ea insasi, nu e o garantie. Poate sa aiba ca obiect si o
obligatie contractuala si una extracontractuala. In primul rand, clauza poate
fi inclusa in contract, in al doilea si in contract si in afara. In materie
extracontractuala valabilitatea clauzei se apreciaza autonom. In materie
contractuala, daca e nul contractul, va fi nula si clauza.
In toate cazurile clauza penala
nu scuteste de dovada conditiior raspunderii cu exc prejudiciului, deci creditorul
nu trebuie sa dovedeasca prejudiciul, ci doar neexcutarea. Se poate referi fie
la daune-interese compensatorii, fie la cele moratorii, fie la ambele. Daca se
refera la cele moratorii, pot fi cumulate cu executarea in natura. daca se
refera la cele compensatorii nu pot fi cumulate. Ea nu poate scuti pe debitor
de executarea obligatiei. Debitorul ramane dator sa execute in natura si daca
nu e posibil, opereaza clauza penala.
Posibilitatea reducerii
clauzei penale de catre judecator: s-a recurs la ideea nulitatii clauzei pt
cauza ilicita cand cuantumul ei era exagerat. Art 1541 precizeaza conditiile in
care poate fi redus cunatumul clauzei. Nu se confunda cu impreviziunea, pt ca e
vb de previzibilitate. Partile, in momentul incheierii clauzei au avut o
anticipare a prejudiciului. Cu toate acestea, o parte profitand de pozitia
puternica in contract pune o clauza f mare. Atunci, judecatorul poate intervene.
Art 1542-1543 de citit
Arvuna nu se confunda cu clauza penala.
Arvuna poate fi confirmatorie
si penalizatoare.
Arvuna confirmatorie = cumul intre ideea de
raspundere civila contractuala si ideea de garantare e executarii obligatiei.
Cand incheie un contract, o parte da celeilalte o arvuna ca o garantie ca-si va
executa propria obligatie. Daca se executa, se restituie arvuna sau se scade
din arvuna.
Daca nu se indeplineste obligatia,
se poate cere rezolutiunea si se poate retine arvuna.
Daca cealalata parte (care a
primit arvuna) nu executa obligatia, atunci partea care a dat arvuna poate cere
rezolutiunea si dublul arvunei!
1544 alin 3 → Drept de optiune pt creditor. Poate opta fie pt rezolutiune cu
mentiunile referitoare la arvuna, fie repararea potrivit dreptului comun.
Arvuna penalizatoare are in vedere ipoteza
unui drept de dezicere (drept de denuntare unilaterala) = P dreptului de a
denunta unilateral. E un cumul intre ideea de denuntare unilaterala si cea de
raspundere(1545).
1546 – restituirea arvunei
cand contractual se executa.
Drept civil TGO curs 11
I.
Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului
Dreptul de gaj general- 2324. Patrimoniul are
si fct de a constitui gajul in general al creditorilor chirografari. Pe acest
temei, creditorii chirografari, dar si ceilalti pot sa beneficieze de masuri de
protectie a drepturilot lor impotriva debitorilor. Problema se pune mai ales in
legatura cu creditorii chirografari, intrucat ei, neavand o garantie speciala
cu caracter real care sa poarte asupra unui anumit bun sunt supusi riscului
insolvabilitatii debitorului→ executarea
creantelor lor depinde de solvabilitatea debitorilor. Pt a diminua acest risc,
in continuarea dreptului de gaj general, creditorul beneficiaza si de masuri
speciale de protectie, de mai multe categorii:
1. Masuri conservatorii:
a.
Asigurarea de dovezi, intrucat
drepturile, pt a fi exectutate, trebuie sa fie probate – mai intai treb dovedita
existententa lor – creditorul a interes sa isi asigure mijloacele de dovada a
creantei sale.
b.
In al doilea rand, in masura in care debitorul
are in patrimoniul sau anumite drepturi care trebuie sa fie facute opozabile
tertilor, creditorul are interes ca aceste forme de publicitate sa fie effectuate.
Daca debitorul ramane in pasivitate, creditorul poate efectua el aceste forme
de opozabiltate pe chesltuiala debitrouiuli
c.
Masurile asiguratorii – sechestrul
asigurator si poprirea. Mai ales in siuatia in care creanta nu a ajuns inca la
scadenta, iar pana in acel moment exista riscul ca debitorul sa devina
insolvabil instrainand anumite bunuri din patrimoniu, creditorul poate cere
insantei sa ia aceste masuri.
d.
Actiunea oblica pe care creditorul
o poate folosi ori de cate ori din cauza pasivitatii debitorului un drept din
patrimoniul acestuia risca sa se stinga.
Actiunea
oblica
Art. 1560-1561.
Actiunea oblica este actiunea civila prin care
creditorul exercita in numele si e
socoteala debitorului un drept din patrimoniul acestuia, care, din cauza
pasivitatii debitorului risca sa se stinga(1560 alin1).
Discutie:
posibilitatea pe care ar avea-o creditorul de a exercita direct anumite
drepturi fara a face o actiune in justitie. In mod normal, un drept, pt a fi
aparat, presupune o actiune in justitie. Ca urmare, de regula, actiune oblica
nu e atlceva decat utilizarea de catre creditor, in numele si pe seama debitorului,
a act specific pt apararea unui anumit drept din patrim deb. Sunt de imaginat
situatii in carecreditorul ar putea sa exercite direct drepturi din patrimoniul
debitorului fara a utiliza o actiune in justie. E ipoteza drepturilor
patrimoniale potestative. In practica
judiciara s-a pus problema mai ales cu dreptul de optiune succesorala. Poate
creditorul sa accepte mostenirea in mod
direct, fara actiune? Desi, teoretic, exista posibilitatea, practic verificarea
admisibilitatii cerintelor – art prevede o validare din partea instantei. De
aceea, chiar si cand e vorba de un drept potestativ, creditorul trebiue sa ceara permisiunea instantei.
Domeniu de aplicatie: de regula, toate
drepturile patrimoniale ale debitorului pot fi exercitate pe calea actiunii
oblice. Deci e important ca debitorul sa fie titular al unui asemenea drept.
Daca, insa, nu e vorba de un drept propriu-zis, ci e vorba numai de
posibilitatea pe care debitorul o are de a-si adm patrimoniul, de a incheia acte
juridice cu terti, fie pt administrarea patrimoniului, fie pt a face anumite
acte de dispozitie, creditorul nu poate interveni pe calea actiunii oblice.
Altfel spus, debitorul ramane liber sa ia deciziile pe care le vede oportune pt
administrarea patrimoniului sau si pt a incheia orice fel de acte jur cu tertii. In masura in care
acestea ar fi frauduloase, acesta are la indemana actiunea pauliana .
Pot fi exercitatea doar drepturile
patrimoniale, deoarece cele nepatrimoniale presupun o apreciere subiectiva a
titularului. Chiar daca e vorba de drepturile patrimnoniale, daca acestea
presupun o apreciere subiectiva a titularului (intuituu personae), creditorul
nu poate utiliza actiunea oblica pt exercitarea dreptului.
Daca e vorba de drepturi neurmaribile,
creditorul nu le poate exercita pt ca nu are interes.
Conditii:
-
Trebuie sa existe o pasivitate a
debitorului. In masura in care acesta e activ si isi protejeaza dreptul, nu e
uitla
-
Creditorul trebuie sa aiba un
interes legitim pt a exercita pe seama si in numele debitorului drepturile
patrimoniale→trebiue sa existe un
prejudiciu al cred daca debitorul ramane in pasivitate => riscul
insolvabilitatii debitorului, daca debitorul nu exercita un drept dar are
suficitente drepturi in patrimoniu, creditorul nu are interes legitim pt a
porni actiunea oblica
-
Creanta creditorului trebuie sa
fie certa si exigibila. Spre deosebire de vechiul cod, NCC nu mai cere si
conditia lichiditatii creantei. Creanta e certa cand nu exista disputa in privinta
existentei ei. Trebiue sa fie o disputa justificata, adica dubii privind
existent creantei pt ca sa dispara caracterului ei cert (daca e contstata
printr-un inscris, dar se pretinde ca ea nu exista nu inseamna ca a incetat caracterul
cert). e exigibila cand a juns la termen. E lichida cand are cuantum determinat
→ si daca nu are cuantum determinat, ramane
ca in cadrul procesului sa se stab intinderea ei.
Daca aceste cerinte
sunt indeplinite si actiunea e admisa efectul e readucerea/ conservarea dreptului
in patrimonial debitorului => e numita si catiune indirecta/ subrogatorie
intrucat creditorul nu profita in mod direct de dreptul pe care il exercita.
Consecinta e ca creditorul va suporta concursul celorlalti creditori
chirografari, daca si el e unul. Daca e vorba de un creditor care are o
garantie reala, la prima vedere nu ar avea nevoie de actiunea oblica, dar in
ipoteza in care garantia sa poarta chiar asupra bunului in care actiunea oblica
e exercitate si in ipoteza in care garantia lor nu e suficienta pt a acoperi
creanta + situatia unui drept real imobiliar iar pasivitatea debaitorului ar
ingadui posesorului sa castige dreptul de proprietate prin uzucapiune, situatie
in care s-ar stinge si garantia creditorului.
Actiunea revocatorie/pauliana
Uneori, debitorul
incearca sa-si miscoreze activul cu consecinta crearii/maririi unei stari de
insolvabilitate. Intr-o asemenea ipoteza, creditorii prejudiciati au la
indemana actiunea pauliana.
Art 1562 alin (1)
Sub imperiul
vechiului Cod, se spunea ca actiunea pauliana e cea prin care se revoca actele
frauduloase facute de debitor. Dar prin aceasta actiune nu se revoca, nu se
desfiinteaza, ci, prin ea se declara inopozabile fata de creditor anumite acte
jur => e act prin care creditorul solicita declararea unor acte juridice ale
debitorului ca inopozabile in masura in care ele au fost facute in mod
fraudulos pt a-l prejudicia pe creditor, prin crearea/marirea unei stari de
insolvabilitate.
Domeniul de aplicare
e acelasi cu domeniul de aplicare al actiunii oblice→ trebiue sa fie drepturi cu caracter patrimonial, dar care sa nu
implice o apreciere personala.
→drepurile neurmaribile:
actele frauduloase cu privire la care ar putea fi atacate cu act pauliana. Spre
deosebire daca debitorul satabileste cu alta prsoana o pensie de intretinere
exagerata, actiunea pauliana poate fi exercitata pt a reduce pensia de
intretinere la cunatum rezonabil .
Conditii:
-
Sa existe un prejudiciu al creditorului, prin actul
debitorului= crearea/ marirea starii de insolvabilitate a debitorului
-
Trebuie sa existe o frauda din
partea debitorului (cu intelesul de atitudine subiectiva, nu se confunda cu
prejudiciul!!) art 1562 alin 1 ar putea crea o asemenea conditie- indica reprezentarea
deb ca isi creeaza/mareste insolvabilitatea. Dar nu trebiue sa imbrace neaparat forma intentiei directe,
poate fi si indirecta.
-
Este necesara complicitatea
tertului cu care debitorul incheie actul la frauda, dar numai cand e vorba de
un act cu titlu oneros. Asadar, si tertul trebiue sa aiba reprezentarea ca prin
acel act se creeaza/mareste starea de insolvabilitate a debitorului. Daca e act
cu titlu gratuit, e indiferenta atitudinea subiectiva a tertului cu care contracteaza
debitorul (pe el il intereseaza doar sa pastreze un castig, nu i se aduce
niciun prejudiciu. I se da castig de cauza creditorului pt ca se lupta sa
repare o paguba)
-
Exista o singura conditie cu
privre la creanta→ Ea treb sa fie certa –
1563. Cred trebiue sa demonstreze ca debitorul a stiut ca creanta sa se va
naste si tocmai din cauza asta a incehieat actul
-
Termenul prescriptiei este de 1
an, incepe sa curga din momementul in care credotorul a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca prejudiciul creat prin actul fraudulos. Nu treb confundat termenul de
prescriptie care se refera la introducerea actiunii pauliene cu termenul de
prescriptie aplicabil actiunii pt valorificarea dreptului creditorului. In
orice caz, daca s-a prescris dreptul care care insusi creditorul il are
impotriva debitorului, creditorul nu mai poate utiliza actiunea pauliana
deoarece nu mai are un drept care poate fi utilizat in justitie.
Efecte:
Nu e, in realitate o actiune revocatorie= nu
se desfiinteaza actul fraudulos, el devine inopozabil fata de creditor.
Consecinta e ca creditorul poate urmari dreptul instrainat de debitor ca si cum
s-ar afla in continuare in patrimoniul debitorului. Daca satisfacerea creantei
creditorului e posibila numai cu o parte din valoarea dreptului urmarit,
inseamna ca actul fraudulos va fi numai partial inopozabil. Actiunea paulina nu pune in discutie
validitatea actului urmarit! Daca sunt mai multi creditori, care fie au pornit
impreuna actiunea pauliana fie au fost introdusi in caz pe parcursul judecarii,
ei vor beneficia toti de inopozabilitate, dar, intre ei, daca sunt cauze de
preferinta acestea vor fi respectate. Daca nu, crenatele lor vor fi indestulate
proportional daca nu e posibila satsifacerea totala – 1565 alin (1) teza
finala.
Pt debitorul care a contractat cred – are la
indemana pos de a-l plati pe creditor cu o suma de bani=> prejudiciul
suferit de creditor. In acest fel, tertul pastreaza dreptul care a format obiectul
actului fraudulos si va avea o actiune impotriva creditorului pt a primi inapoi
suma. Daca nu uzeaza de o asemenea posibilitate, exista un efect special al hotararii
prin care se admite actiunea pauliana – 1565 alin 2 ultima fraza – e
indisponibilizat dreptul care formeaza obiectul actului declarat inopozabil. Il
impiedica astfel pe tert sa instraineze la randul lui dreptul respectiv. Trebiue
indeplinite formalitatile de publicitate de la clauza de inalienabilitate si va
avea si avantajele clauzei de inalienabilitate.
In concluzie, actiunea pauliana e o actiune in
inopozabilitate a unui act juridic (ca act in simulatie). Efectele sale sunt
relative, in sensul ca ea profita numai creditorilor care au exercitat-o →e o actiune directa. Deci aceia care au utilizat-o nu vor mai suporta
concursul celorlalti creditori chirografari. Efectele sunt relative si partiale
sau totale. Nu se confunda cu actiunea
in nulitate !!!
2. Masuri prin care se previne riscul crearii sau
maririi insolvabilitatii deb
A.
Transmisiunea si transformarea
obligatiei
Uneori, inainte de executarea obligatiei e posibil
ca fie latura activa, fie cea pasiva, fie ambele sa fie transmise catre alte
persoane. Cesiunea contractului e un mod de transmitere a obligatiilor. In acel
caz se transmite de la o parte a contractlui atat latura pasiva cat si cea
activa catre o terta persoana. Uneori se poate transmite numai creanta =>
cesiune de creanta sau doar latura pasiva => preluare de datorie (noua in
NCC).
Se mai poate transmite prin subrogatie
persoanala, in mom platii datoriei de catre un tert in locul debitorului. Se
mai poate transmite prin poprirea executorului.
Uneori, desi nu se transmite raportul, el se poate
transforma, fie un elem obiectiv (obiectul), alteori o parte- prin novatie
1.
Cesiunea de creanta
E un contract prin care creditorul dintr-un
raport obligational, denumit cedent, tranfera creanta catre cesionar astfel
incat debitorul cedat va trebui sa execute datoria catre cesionar. Poate fi cu
titlu oneros sau gratuit. In
NCC, cesiunea e reglementata in orice materie. Important ! Cesiunea de creanta nu e un
contract autonom, imbraca forma diferite, imprumuta natura unor contracte diferite
in functie de modul in care se realizeaza. Daca e vorba de o vanzare a
creantei, e un contract de vanzare-cumparare, daca e tranferata cu titlu
gratuity este donatie, daca e cedat pt un bun este contract de schimb.
Sunt importante precizarile pt ca – art 1567
alin 2 si 3, daca e vorba de o cesiune cu titlu gratuit, reglementarea cesiunii
se completeaza cu normele aplicabile donatiei, daca e cesiune cu titlu oneros,
reglementarea se completeaza cu norme juridice care reglementeaza contractul cu
titlu oneros specific (vanzare, schimb, intretinere). De aceea, presupune
imprumutarea unor reguli de la contractul a carui forma o imbraca →e un criteriu care delimiteaza sfera de aplicare a cesiunii
→ce se transmite si in ce
masura:
Art 1566 alin2 – lit a. transmisiunea
universala sau cu tiltu universal nu intra in reglem
-
Titluri de valoare sau alte
instrumente financiare, cu exceptia celor mentiunute la 1587-1592
-
1569 – ce alte creante nu pot fi
cedate
E posibil sa existe o conventie prin care
partile sa prevada ca e netransmisibila creanta. In acest caz cesiunea va fi
posibila numai daca debitorul isi da acordul in mod expres au daca interdictia
nu e expres mentionata in titlul constatator al creantei, iar cesionarul nu a
putut sa cunoasca.
O interdictie nu produce efect daca o creanta
are ca obiect o suma de bani? – 1570 lit. c.
In toate situatiile ramane ca cedentul sa raspunda
pt incalcarea interdictiei de a nu ceda creanta→cesionarul va pastra creanta, ramane valabila cesiunea, dar cedentul va
fi responsabil pt incalcarea interdictiei.
Cedarea partiala art 1571 prevede expres posibilitatea
cand e vorba de o creanta care are ca obiect o suma de bani. Daca are ca obiect
o alta prestatie se face distinctia intre obligatiile divizibile si cele
indivizibile. Daca e indivizibila,obligatia nu se poate transmite partial. Daca
e divizibila,se poate transmite numai
daca pe aceasta cale situatia debitorului nu devine vizibil mai oneroasa.
Se poate incheia o ceseiune si cand e vorba de
creante viitoare 1572. Trebiue ca cesiunea sa cuprinda toate elementele pt
identificarea creantei viitoare
Conditii de valabilitate:
-
Fiind vorba de un contract, trebiue
sa indeplineasca toate conditiile de validitate a contractului
-
Pt ca imbraca forme contractuale
diferite, ea va trebui sa indeplineasca si cerintele specifice fiecarui
contract. De ex, daca e vorba de o donatie, trebiue facuta in forma autentica.
Daca e un contract de vanzare-cumparare cu un obiect imobil, de asemenea.
-
E un contract in care se exprima
consimtamantul cedentului si al cesionarului, fara a fi nevoie de
consimtamantul debitorului cedat! El nu e parte in contractual de cesiune, dar
tocmai pt ca e un tert interesat de contractul de cesiune, el va suporta
efectele contractului in masura in care sunt indeplinite cerintele de
opozabilitate (necesare si fata de fideiusor)
Efecte:
1.
Intre parti 1568 (e vorba de
detentia cesionarului cu privire la bunurile gajate ! )
-
“Toate drepturile”: avem in vedere aspectul
substantial, dar si pe cel procesual (actiunile)
-
“accesorii” : dobanzile
Toate aceste drepturi se transmit de la cedent
la cesionar din momentul incheierii cesiunii, daca nu s-a prevaz un termen.
2.
In raporturile cu debitorul cedat
si alti terti interesati
Tocmai pt ca debitorul e tret fata de cesiune
e nevoie ca fata de el cesiunea sa fie opozabila. Exita 2 modalitati prin care
sa fie facuta opozabila: fie accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa,
fie debitorul primeste o comunicarea scrisa a cesiunii, care poate fi facuta pe
suport de hartie sau in format electronic. In comunicare trebiue sa fie
precizata identitatea cesionarului, creanta cedata si solicitarea debitorului
de a plati cesionarului. Daca cesiunea e partiala, comunicarea trebiue sa
indice masura cedarii creantei. Pana in momentul in care devine opoz…… deb nu
poate fi obligat sa presteze fata de cesionar. Dar, daca cedentul primeste
prestatia de la debitor el va avea obligatia sa o predea cesionarului. (1575)
Pana la momentul in care devine opozabila
cesiunea, dobanzile chiar daca sunt incasate de cedent dupa scadenta trebiue sa
fie cedate cesionarului. In masura in care, in momentul cesiunii erau dobanzi
neincasate de cedent, chiar daca erau scadente, dobanzile neincasate revin
cesionarului – 1576
Cat priveste opozbilitatea cesionarului fata
de debitorul cedat, daca aceasta a for realizata, din momentul opozabilitatii, debitorul trebiue sa execute
prestatia catre cesionar.
Art.
1578 alin 3, 4, 5 – dispozitii contradictorii.
……
In materia cesiunii tertii interesati sunt in
primul rand debitorul cedat, fideiusorul, precum si cesionarii ulteriori si
succesivi ai acelaieasi creante. Ultima expresie se refera la cazul in care
cedentul incheie cu mai multi cesionari. Apare un conflict, cine va avea castig
de cauza?
1583 alin 1 – debitorul va fi liberat
platind in temeiul cesiunii pe care a
acceptat-o mai intai sau care i-a fost prima comunicata. Cat priveste raporturile
dintre cesionari, va avea castig de cauza cesionarul care si-a inscris mai intai
cesiunea la Arhiva de… → a treia modalitate de
realizate a opozabilitatii cesiunii. E cea mai puternica dintre formele de
realizare a opozabilitatii.
In toate cazurile, chiar daca ar exista o
acceptare sau o comunicare a cesiunii inainte de inscrierea in arhiva de un
cesionar, acesta din urma va fi preferat datorita fortei juridice a inscrierii
in arhiva a cesiunii. Dintre cele 3 posibilitati de realizare a fortei juridice,
cea mai mare forta o are inscreirea in arhiva. Si cand e vorba de cesiunea unei
universalitati de feante, opozabilitatea se face prin inscreierea in arhiva.
Dar, in acest caz, pe langa inscreire, fata de debitorul cedat e necesra si
comunicarea cesiunii fata de debitori-
1569
Modalitate speciala 1580 – se poate comunica
cesiunea de creanta odata cu cerea in judecata a debitorului. Deci cesionarul
in cheama in judecata pe debitor si cu aceasta ocazie ii comunica cesiunea. In
acest caz nu va putea plati cheltuieli de judectaa decat daca anterior fusese
pus in intarziere.
In raporturile dintre cesionari si debitorul
cedat, dupa ce a devenit opozabila cesiunea, pe langa faptul ca debitorul va
executa catre cesionar, mai exista dreptul debitorului de a opune cesionarului
toate mijloacele de aparare care ar fi putut fi invocate si impotriva
cedentului. Creanta se transmite cu toate accesoriile sale, deci si deb va
putea folosi toate mijloacele de aparare impotriva cedentului 1582 alin 2.
Daca inainte de a se realiza opoz intre cedent
si debitor a operat compensatia, e revocata, desfiintata, daca debitorul
accepta cesiunea de creanta→din acel moment
renaste raportul initial dintre creditor si debitor.
Cand e vorba de o cesiune partial, debitorul
cedat va trebui sa execute partial catre cesionar si partial catre cedent, in
raport cu ceea ce s-a trasmis prin cesiune.
Cand sunt mai multi cesionari, debitorul va
executa catre fiecare cesionar partea de creanta pe care acesta a dobandit-o.
Se mai pune problema obligatiei de garantie pe
care o are cedentul fata de cesionar. Cand e vorba de o cesiune cu titlu
oneros, cedentul are obligatia sa garanteze fata de cesionar existenta
valabila a contractului incheiat, dar nu
si solvabilitatea debitorului cedat. Pt a se garanta si solvabilitatea viitoare
e nevoie ca cedentul sa se oblige expres la aceasta. Raspunderea cedentului pt
solvabilitatea debitorului are in vedere numai pretul cesiunii ca valoare
maxima. E o derogare de la ideea ca creanta se transmite de la cedent la
cesionar la valoarea nominala indifferent de pretul cesiunii.
Va mai raspunde cedentul pt insolvabilitatea
debitorului cedat daca el cunostea acesta stare in momentul cesiunii, caz in care
se aplica dispozitiile din materia vanzarii privind raspunderea vanzatrorului
de rea-credinta pt viciile lucrului vandut. Daca e cu titlu gratuit, cedentul
nu garanteaza cesiunea. Daca el se oblige insa chiar cu titlu gratuit, sa
raspunda, atunci va rasp in limitele stabilite pe cale conventional.
Raspunderea cedentului pt evictiune – e vorba
tot de cesiune cu titlu oneros, de regula. Cu titlu gratuit, doar daca cedentul
isi asuma expres.
E vorba de evictiunea cauzata prin fapta
proprie a cedentului, fie singur, fie in
comparatie cu fapta altei persoane. Se va stabili raspunderea tot potrivit
regulii din materia vanzarii.
Subrogatia
personala
Pesupune inlocuirea unei persoane cu o alta in
cadrul unui raport obligational, prin care se trasnsmite latura activa de la
o persoana la alta. Aceasta are loc in
momentul platii facute de catre terti! Daca ar fi vorba de o transmitere
anterioara ar fi o cesiune. Cand o alta persoana decat debitorul plateste in
locul lui.
Ea poate fi legala sau conventionala(consimtita
de creditori sau de debitori).
Subrogatia conventionala consimtita de
creditor (1594) – transmiterea opereaza in momentul in
care creditorul primind plata ii transmite acestuia, tertului toate drepturile
pe care le avea impotriva debitorului. Deci nu e necesar acordul debitorului in
acesta operatie. Pt a dovedi e nevoie ca in chitanta creditorul sa precizeze ca
a transmis tertului toate drepturile→ nu se prezuma.
Subrogatia conventionala cosimtita de
debitor (1595)-
debitorul doreste din diferite motive sa achite mai repede datoria fata de
creditor se imprumuta cu o suma de bani de la un tert, cu care plateste datoria
catre creditor. In acest caz, persoana care a acordat imprumutul ca deveind
creditor →subrogatie. Dar sunt necesare mai multe conditii:
-
Atat imprumutul, cat si chitanta
de plata primita de la debitor trebuie sa fie inscrisuri cu data certa
-
In contractul de imprumut trebiue
sa se precizeze ca se face imprumutul pt a plati datoria catre creditor
-
In chitanta de plata emisa de
creditor treb sa se precizeze ca plata s-a facut cu bani din imprumut.
In acest caz
subrogatia opereaza fara consimtamantul creditorului initial, daca nu exista
stipulatie contrara.
Subrogatia legala –
1596
Indiferent de forma sa, ea produce aceleasi
efecte. Din momentul platii de catre tert, el devine creditor in locul
creditorului intial. Creanta e preluata de platitor cu toate garantiile si
accesoriile sale. Dar si debitorul principal poate opune noului creditor toate
mijloacele de aparare pe care le puteau opune si vechiului creditor.
Subrogatia partiala 1598 – tertul nu plateste
toata datoria, ci numai o parte din ea. Aici vor ramane 2 creditori - cel initial pt o parte din datorie, celalalt
pt partea platita. Daca cei 2 creditori se indreapta impotriva debitorului
trebiue sa urmeze o ordine de preferinta. 1598 alin 1 – va fi preferat
creditorul initial. Ordinea e inversata daca
creditorul initial s-a obligat fata de noul cred sa garanteze plata
facuta de cel din urma.
Preluarea de datorie
1599-1608
Presupune un contract prin care datoria debitorului
initial din raportul obligational se transmite catre un tert care devine noul
debitor. Spre deosebire de cesiunea de creanta care are de regula o strauctura
bipartit, preluarea are o structura juridica variata. La cesiune contractul se
incheie intre cedent si cesionar. Cand e vorba de preluare, sunt 2 structuri
ale operatiei jur.
-
Una tripartita cand contractual se
incheie intre debitorul initial si noul debitor. In realitate, e nevoie si de
acordul creditorului ca parte a operatiei juridice. Art 1599 lit a e vorba si de consimtam cred.
Sunt trei parti. Intelegerea initiala dintre
vechiul debitor si noul debitor trebuie comunicata creditorului. In absenta
comunicarii nu i se poate cere sa isi dea acordul. Pana atunci, noul si vechiul
pot modifica si denunta contractual, deci dupa ce e comunicat catre creditor nu
mai e posibila denuntarea. Dupa ce a primit comunicarea, creditorul trebiue sa
dea raspunsul in termenul rezonabil stabilit de cel care face comunicarea. Daca
s-a facut de catre ambii debitori, raspunsul trebiue sa fie dat de catre creditor
in termenul care se implineste cel din
urma. Daca nu se raspunde in termenul se considera ca creditorul a refuzat
operatia juridica. N.B. chiar daca creditorul
refuza, nu inseamna ca acordul dintre
debitor nu produce efecte jur. Intre ei e un contract. Consecinte:
noul debitor va fi obligat fata de vechiul debitor sa execute datoria fata de
creditor (e plata care poate fi facuta si de catre un tert), creditorul nu
poate refuza daca plata corespunde cerintelor. Dar pana la momentul la care
creditorul isi da acordul nu se naste dreptul creditorului impotriva noului debitor,
deci nu ii va putea cere executarea silita 1608 alin 1 si 2
-
Una bipartita cand se incheie
intre creditor si noul debitor – nu mai e nevoie de acordul vechiului debitor.
Indiferent de forma, efectele sunt aceleasi –
vechiul debitor e inlocuit. Daca noul debitor e insolvabil, debitorul initial
nu va fi liberat de datorie.
Cat
priveste accesoriile – va beneficia creditorul impotriva noului debitor de
fideiusinea pe care el o avea initial? Raspunsul depinde de acordul expres al
fideiusorului. Daca e vorba de garantii reale, ele vor functiona si fata de
noul debitor.
Ca si la ces, noul deb poate opune cred toate
mijloacele de aparare pe care le acea si deb initial
1.
Novatia ca modalitate de
transformare a obligatiilor
2.
Modurile de stingere a
obligatiilor
3.
Obligatiile complexe – obligatiile
alternative, facultative, indivilibile
Novatia ca
modalitate de transformare a obligatiilor
Spre deosebire de transmiterea obligatiilor,
transformarea acestora presupune ca fie se schimba un subiect al raportului
obligational: credit sau debit, fie un elem obliectv: cauza ori obiectul.
In vechiu Cod acest transfer se putea face
prin novatie sau delegatie. Dar delegatia nu era decat o novatie prin schimbare
de obiect.
In NCC nu mai e reglem delegatia, ci numai
novatia.
Novatia= contract
prin care un raport obligational existent, se transforma fie prin schimbarea
creditorului ori a debitorului, fie prin schimbarea cauzei ori obiectului
obligatiei.
In art 1609 sunt reglementate toate aceste
modalitati => ca distingem intre novatia obiectiva si novatia subiectiva.
Novatia obiectiva
presupune schimbarea unui element obiectiv: cauza sau obiectul
Novatia subiectiva
– schimbarea unui subiect: credititor sau debitor.
Ceea ce este important este ca atunci cand
novatia este obiectiva, acordul de novatie de incheie intre partile initiale:
intre creditor si debitor.
In cazul novatiei subiective trebiue sa
distingem dupa cum e vorba de schimbarea debitorului sau de schimbarea
creditorului.
In primul caz, novatia are un caracter
bipartit: contractul incheiat intre creditor si noul debitor, art 1609
precizeaza ca in acest caz, novatia poate opera fara consimtamantul vechiului
debitor. In alin 3 din acelasi articol, care se refera la novatia prin
schimbare de creditor, nu mai e prevazut=>ca novatia are caracter tripartit:
contractual este incheiat intre subiectele initiale si noul creditor.
Cat priveste conditile=> ca mai intai
trebuie sa existe o obligatie valabila, pt ca ea sa poata fi transformata prin
novatie. Daca obligatia veche este nula in mod absolut, novatia nu poate opera.
Daca vechea obligatie este afectata de un motiv de nulitate relativa, acordul
de novatie poate avea semnificatia confirmarii nulitatii relative.
In al 2 le-a rand este nevoie ca obligatia
noua sa fie valabila. Daca obligatia noua este nula in mod absolut, ramane in
functie obligatia veche. Daca obligatia noua este afectata de un motiv de nulitate
relativa, partile pot confirma ulterior, actul, sau daca trece termenul de
prescriptie, noua obligatie se consolideaza, deci obligatia este valabila.
In al 3-lea rand, pt a fi in prezenta
novatiei, trebuie sa existe intentia partilor de a nova. Altfel spus trebuie sa
existe animus novandi. Nu este necesar ca aceasta vointa de a nova sa fie exprimata
prin formula sacramantala. Important este ca din contract sa rezulte fara dubiu
intentia partilor de a nova.
In al 4-lea rand, pt a fi in prezenta novatiei
trebuie sa existe un elem nou, care schimba un elem din vechiul raport
obligational. In functie de felul novatiei acest element nou poate fi : un
subiect al raportului obligational, sau un element obiectiv.
Pe langa aceste conditii specifice, novatia,
fiind un contract, trebuie indeplinite toate conditiile de valabilitate.
Cat priveste proba novatiei, prin cerinta elementului
nou, art 1610 precizeaza ca novatia nu se prezuma, iar intentia de a nova
trebuie sa fie neindoielnica. In ceea ce priveste cerintele de proba, trebuie
sa se tina seama de cerintele generale pt dovada actului juridic.
Novatia poate sa opereze cu privire la orice
raport obligational indiferent de izvorul lui. Este adevarat ca novatia e un
contract, dar obligatia veche care se innoieste, poate sa izvorasca nu numai
dintr-un contract ci si din alt izvor de obligatie: o obligatie nascuta
dintr-un delict civil poate fi novata.
Efectele
novatiei: cum => din art 1609 obligatia veche se
stinge si se naste o obligatie noua. Este diferenta fata de transmiterea
obligatiilor, mijloacele de transm a oblig nepresupunand stingerea raportului
obligational.
Garantiile obligatiilor initiale: daca este vorba de ipoteca ce garanteaza obligatia initiala, acestea
se sting ca efect al novatiei. Pt ca aceste garantii sa subziste, este nevoie
ca in novatie sa se prevada expres acest efect de supravietuire al ipotecii. Este
ceea ce se spune expres in art 1611 din c civ. In legatura cu acest aspect, urmatoarele
2 alineate din acest articol introduc catva nuantari. Spre
deos de cesiunea de creanta si de subrogatia reala, cazuri in care puteau fi
opuse toate mijloacele de aparare pe care le avea vechiul debitor, in cazul
novatiei acestea numai sunt posibile- 1612.
Atunci cand exista in raportul initial
solidaritate pasiva, novatia incheiata de creditori cu unul dintre debitorii
solidari, ii libereaza pe ceilalti debitori solidari.
Cat prin fideiusiune daca se incheie novatia
intre creditor si debitor, odata cu obligatia veche se sitinge si raportul de
grantie.
De la aceste reguli avem o exceptie in art
1613 alin (2): daca codebitorii solidari isi dau acordul se produce efectul novatiei.
Daca nu isi dau acordul, subzita creanta initiala.
Cat priveste creditorii solidari, daca numai
un creditor solidar isi da acceptul, novatia nu este opozabila celorlalti
creditori solidari ( art 1614).
Stingerea obligatiilor
Modalitatea fireasca de stingere a
obligatiilor este plata. Sunt insa situatii in care obligatiile se pot stinge
si prin alta cale decat prin plata: compensatie, confuziune , dare in plata,
imposibilitatea proprie de executare, remitere ade datorie.
Observam ca unlele dintre aceste modalitati
satisfac creanta creditorului chiar daca nu in forma initiala. Compensatia,
confuziunea sau darea in plata dau o satisfactie debititorului. Restul, nu duc la realizarea
creantei initiale nici macar intr-o forma modificata.
Compensatia= presupune stingerea a 2 obligatii reciproce pana la stingerea celei
mai mici. Aceasta notiune este reluata in art 1615. Ipoteza este ca avem
datorii reciproce intre aceleasi persoane, dar compensatia este de mai multe
feluri:
-
Compensatie legala
Conditii:
a.
Reciprocitatea obligatiilor intre
aceleasi pers
b.
Creantele trebuie sa aiba ca
obiect bunuri fungibile de aceeasi natura ( 1617 partea finala), in sensul ca
fungibilitatea nu este abstracta si genrala. Trebuie ca obiectul obligatiei
unei parti sa fie schimbat cu obliectul celeilalte creante, este vorba mai ales
de creantele care au ca obiect sume de bani. Bunurile de gen se vor individualiza.
c.
Creantele celor 2 parti trebuie sa
fie certe, lichide si exigibile. Compensatia poate opera indiferent de izvorul
obligatiilor reciproce.
Daca aceste cerinte
sunt indeplinite oprereaza compensatiunea in sensul ca de drept, fara nicio manifestare
de vointa, obligatiile reciproce se sting pana la cea mai mica. Sunt anumite
situatii in care chiar daca aceste conditii sunt indeplinite, compensatia
legala nu opereaza ( art 1618) acte lovite de dol, datoria are ca obiect restituirea
bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat, are ca obiect un bun
insesizabil.
Daca exista un
termen de gratie pt una din obligatiile reciproce, compensatia poate opera.
Cand intre parti
exista mai mult de 2 obilgatii reciproce, compensatia opereaza si in raport cu
regulile de la imputatia platii. Sunt situatii in care obligatiile reciproce
sunt insotite si de garantii personale (1621).
Art 1622: sunt avute
2 cauze: una care impiedica insari operarea compensatiei si una care impiedica
renuntarea la compensatie. Pt prima ipoteza -> exemplu tertii dobandesc
drepturi cu prinvire la creanta dintre creditori sau debitori, compensatia nu
poate opera daca aceste drepturi sunt prejudiciate.
In alin 2 prin ipoteza
se presupune ca una dintre parti are creanta garantata pt bunurile unui tert.
Daca ar opera compesnatia acea garantie s-ar stinge. Daca o parte opreste
compensatia, prin plata se produce efectul
de stingere a accesoriilor, per a contrario, daca garantia profita unui tert
acea garantie va subzista.
Acceptarea cesiunii
de creanta de catre debitorul cedat, determina desfiintarea compensatiei care a
operat anterior intre debitorul cedat si cedent art 1623.
-
Compensatie judiciara
-
Compensatie conventionala
Confuziunea= acest mod presupune ca o obligatie se stinge atunci cand acceasi
persoana are acelasi caracter de creditor si debitor in acelasi raport
obligational: mostenire, reorganizare.
Obligatia se stinge pt ca din punct de vedere
juridic nu poti fi in acelasi timp si creditor si debitor…
Alin 2 din art 1624 se refera la cazul in
care partimoniul este divizat in mai
multe mase patrimoniale, confuziunea nu opereaza pt ca prin ipoteza confuziunea
are in vedere subiecte diferite de drept. Art
1625 are in vedere stingerea ipotecii prin confuziunea calitatilor creditor
ipotecar si debitor. Este vorba de stingerea obligatiilor ca urmare a faptului
ca persoana care are calititate de creditor ipotecar, dobandeste in patrimoniul
sau un dr ipotecat, sau cel care are in partimoniu un bun ipotecat, in
mosteneste pe creditorul ipotecar.
Cat
priveste fideiusiunea avem solutii specifice in art 1626.
Cat priveste tertii, drepturile acestora nu
pot fi vatamate prin operarea confuz. O situatie speciala este atunci cand
dispare cauza de confuziune. Solutia de principiu este prevazuta in art 1628.
Intr-o asemenea cauza se desfiinteaza confuziunea: declararea motii prin
hotarare judecatoreasca,daca se constata nulitatea unui legat.
Darea in plata
Este reglementata in art 1492 si art 1493
Este o conventie incheiata cu ocazia
platii prin care debitorul ofera
creditorului o alta prestatie decat aceea initiala.
Rezulta ca e foarte important ca acea
conventie sa fie incheiata in momentul plattii. Daca se face inainte ne aflam
in situatia unei novatii cu schimbare de obiect.
Daca debitorul ofera un bun, e important ca
creditorul sa poata dispune de acel bun(
art 1492 alin 2). Mai rezulta ca intr-o asemenea ipoteza debitorul va raspunde
pt evictiune. Practic, se aplica regulile din materia vanzarii. Acele reguli
pot fi evitate in cazul in care creditorul prefera prestatia initiala a
obligatiei si repararea prejudiciului. In aceste cazuri garantiile oferite de
terti nu renasc.
In art 1493 este situatia in care se da in
plata o creanta in locul prestatiei initiale. Practic, avem o suprapunere intre
operatia juridica a cesiunii de creanta si operatia juridica a platii. Spre
deosebire de darea in plata obisnuita care presupune stingerea obligatiilor in
momentul darii in plata in ipoteza prevazuta in art 1493 obligatiilor se stinge
in momentul in care creanta cesionarului este satisfacuta.
E posibil ca si in acest caz, partile sa
prevada expres, ca se stinge obligatia initiala chiar in momentul cesiunii de
creanta, iar nu in momentul in care va fi satisfacuta cesiunea de creanta. Se
va pune problema raspunderii cedentului in conditiile art 1586.
Remiterea de
datorie
In aceasta ipoteza, in noul cod s-a adaugat o nuanta astfel incat
nu mai suntem intotdeauna in prezenta unui act cu titlu gratuit. Daca remiterea
de datorie se face prin act unilateral, adica prin testament, actul e
intotdeauna cu titul gratuit, daca se face prin acord: fie creditorul il iarta
de datorie pe debitor fara a pretinde nimic in schimb: contract cu titlu gratuit,
donatie indirecta- trebuie sa indeplineasca toate conditiile donatiei cu
exceptia conditiilor de forma. Daca s-a prevazut ca in schimbul remiterii debitorul
trebuie sa plateasca ceva creditorului: este vorba de o remitere de datorie cu
titlu oneros =>Este o contradictie de termin.
Cat priveste dovada remiterii de datorie, in
art 1531 se prevede ca se aplica regula din art 1499.
Imposibilitatea
fortuita de executare
Are mai multe seminificatii:
-
In matria raspunderii cvile: in functie
de natura ei, imposibilitatea de executare inlatura fie raportul de
cauzalitate, fie este o cauza care inlatura vinovatia, atunci cand imbraca
forma cazului fortuit.
-
Riscul contractului: prin ipoteza
chestiunea aceasta se pune cand e vorba de un contract sinalagmatic -> riscul
obligatiei e suportat de debitor.
-
Ca mod de stingere a obligatiei:
este vorba de obligatii nascute din contracte unilaterale. Numai cand e vorba
de asemenea obligatii, imposibilitatea fortuita de executare duce la stingerea
pur si simplu a obligatiilor.
Dovada: sarcina probei revine debitorului,
care are se obliga sa il notifice pe debitor. Altfel debitorul raspunde pt
prejudiciul cauzat.
Obligatiile complexe
In vechiul cod civil, in categoria oblig
complexe intrau obligatiile afectate de modalitati si obligatiile plurale.
In NCC se face distinctie intre obligatiile
afectate de modalit si obligatii complexe.
Ori de cate ori e vorba de o obligatie nascuta
din act jur afectat de modalitati, si ea va fi afectata de modalitati.
Obligatii complexe: oblig cu pluralit de
obiecte, fie de subiecte. Asta prespune o distinctie:
-
Obligatia civila de cele mai multe
ori se prezinta intr-o forma simpla, adica are un singur subiect activ, un singur
subiect pasiv, un singur obiect, o singura cauza.
Sunt situatii in care chiar
daca sunt mai multi creditori sau mai multi debitori, obiectul obligatiei se
divide de drept intre acestia. Reglua e ca obligatiile civile sunt divizibile.
Consecinta este aceea ca daca sunt mai multi creditori fiecare va putea sa
ceara numai partea de creanta pe care o are, daca sunt mai multi debitori,
creditorul nu va putea sa ceara decat partea de datorie a acestia. Nici creditorul
nici debitorul nu au puterea de a se reprezenta unii pe altii.
Sunt insa situatii in care
fie prin vointa partilor, fie prin natura obligatiei, aceasa este indivizibila.
Asadar in acest caz vorbim de o prima categori de obligatii complexe cu
pluralitate subiecte.
A 2a categ de oblig cu
pluralit de subiecte e solidaritatea.
Obligatiile cu pluralit de obiecte
sunt obligatii alternative.
O situatie speciala au obligatiile
facultative care desi au un singur obiect, presupun o pluralitate de prestatii
pt executarea obligatiilor.
Obligatiile indivizibile
-
Indiviziunea naturala -> prin
natura sa obiectul obligatiei este indivizibil. Obligatiile indivizibile prin
natura lor: de a face si de a nu face. Obligatiile de a da sunt divizibile prin
natura lor. E vorba de dr reale si in
forma pe cote parti nu numai in forma completa. Chiar daca suntem in prezenta
unei astfel de oblig, prin vointa partilor poate fi indivizibila.
Indivizibilitatea activa -> raportul obligational are mai
multi credit si un singur debitor. Efectul principal e acela ca fiecare creditor
poate sa ceara executarea intergala de la debitor, dar creditorii nu au puterea
de a se reprezenta reciproc decat daca o asemenea intelegere exsita intre ei
(1431- indivizibilitatea nu prezuma reprezentarea reciproca). Totusi, daca un
creditor face un act de intrerupere a prescriptiei acesta va profita si
celorlalti creditori. In schimb, novatia, remiterea de datorie, compensatia ori
confuziunea, comsimtita sau care opereaza fata de un creditor, stinge obligatia
numai pt partea de creanta a creditorului
respectiv. Fata de ceilalti creditori debitorul va ramane obligat.
Indivizibilitatea
pasiva -> presupune ca exista un singur creditor si mai multi debitori.
Efectul principal este acela ca fiecare debitor va putea fi obligat sa
plateasca intreaga datorie catre credit. Si in acest caz daca opereaza novatia,
remiterea de datorie, compensatia sau darea in
plata cosimtite doar de un debitor, se stinge doar partea de oblig a
acelui debitor, iar ceilalti raman obligati fata de credit. Daca un debit e
chemat in judecata pt a executa obligatia, el poate sa ceara intorducerea in cauza
a celorlalti debitori astfel incat toti sa
poata fi obligati la executare. Daca prin obligatie poate fi executat numai debitorul chemat in judecata, el va
trebui sa execute obligatia, dar va avea o actiune in regres impotriva
celorlalti debitori 1432.
Daca e vb de
prescriptie -> actele de intrerupere vor opera fata de toti debitorii.
Obligatiile
alternative si facultative
Obligatia alternativa
este obligatia care permite debitorului sa execute la scandenta una sau alta
din cele 2 sau mai multe prestatii posibile. Sunt mai multe presatii dar la
scadenta debitorul va fi liberat daca executa una din aceste prestatii. Va fi
executata obligatia aleasa de debitor. Daca cel care are drreptul sa faca
alegerea, nu o face, aceasta posibilitate va fi exercitata de cealalata parte.
In art 1464 ->
desi e culpa debitorului, nu poate fi obligat sa execute decat cealalata obligatie. Raspunderea
civila opereaza numai in raport cu obligatia care devine imposibil de executat
din culpa debitorului. Daca ambele au devenit imposibil de executat, debitorul
va alege despagagubirea pe care o va plati.
1465 -> toate
solutiile sunt consecinta dreptului debitorului de a alege prestatia.
Obligatiile
facultative -> raporturile obligationale care initial au un singur obiect,
dar in momentul platii o se ofera debitorului posibilitatea de a executa o alta
prestatie -> se aseamana cu darea in plata. Si in acest caz se pune problema
ca daca prestatia principala devine imposibil de excutat, debitorul e liberat.
Solidaritatea pasiva
Garantiile obligatiilor – fideiusiunea
Restituirea prestatiilor ( de citit 1235-1249)
Solidaritatea
pasiva
Exista solidaritate activa atunci cand in rap
oblig sunt mai multi creditori fiecare dintre ei avand dreptul sa ceara
executarea intergala de la debitor, iar debitorul fiind eliberat se poate
intoarce impotriva celorlalti codebitori.
Cat priveste izvorul solidaritatii active, ea
poate rezulta numai din vointa partilor. Trebuie sa fie deci prevazuta expres.
Nu exista cazuri de solidaritate activa legala.
Efectele solidatitatii active:
1.
Efecte in raporturile dintre
creditorii solidari si debitori- distingem intre:
-
Efectele principale -> este pe
de o parte dr oricarui creditor solidar de a cere executarea integrala a
prestatiei de la debitor si pe de alta parte posibilitatea debitorului de a se
libera prin executarea prestatiei catre oricare dintre creditorii solidari. In
legatura cu acest aspect-> debitoarul poate alege creditorul caruia sa ii
faca plata, dar numai pana in momentul in care unul dintre creditorii solidari
a facut actiune in justitie impotriva lui. Din acel moment debitorul nu se
poate libera valabil decat facand plata creditorului recalamant. Aceasta
limitare a dreptului debitorului de a alege cred carui creditor solidar sa ii faca plata este prevazuta in art 1437.
Este posibil ca pe langa plata, care este modul firesc de executare a
obligatiilor sa intervina alte moduri de sitingere a obligatiilor cum ar fi :
compensatiunea, confuziunea sau remiterea de datorie.
Daca intervine
compensatia, intre un creditor solidar si debitor, trebuie sa distingem in
functie de intinderea compensatiilor. Astfel, daca datoria creditorului solidar
catre debitor este mai mare decat partea de creanta pe care o are creditorul
solidar impotriva debitorului, compensatia va opera numai pt partea de creanta
pe care o are creditorul solidar. Pe cale de consecinta ceilalti creditori
solidari nu vor putea sa ceara de la debitor decat creanta diminuata, iar
debitorul va fi total liberat fata de creditorul fata de care a operat compensatia.
Daca datoria creditorului solidar catre debitor este egala cu partea de creanta
pe care o are creditorul solidar, efectele sunt aceleasi. Daca datoria pe care
o are creditorul solidar catre debitor este mai mica decat partea de creanta pe
care o are creditorul solidar impotriva debitorului, compensatia va opera pt
totatlitatea datoriei creditorului catre debitor dar in final, obligatia va
ramane solidara pt toate partile de creanta + partea de creanta ramasa
necompensata in raportul de compensatiune dintre creditor si debitor, ceea ce
insseamna ca in aceasta situatie chiar si creditorul fata de catre a operat
compensatiunea initiala va fi indreptatit sa ceara intreaga prestatie de la
debitor.
In cazul confuziunii
unul dintre creditorii solidari dobandeste si calitate de debitor in raportul
obligational. Confuziunea va stinge in acest caz numai partial obligatia
solidara, in proportie cu partea de creanta pe care o are respectivul creditor,
dar, creditorul respectiv devenind si debitor va trebui sa plateasca celorlalti
creditori solidari, partea de creanta a fiecaruia. Cea ce inseamna ca in acest
caz chiar daca sunt inca 2 creditori solidari in raportul obligational nu se
mai pastreaza solidaritatea acestora.
In ce priveste
remiterea de datorie, in masura in care un creditor solidar face remiterea de
datorie pt partea sa de creanta integral,ceilalti creditori solidari nu vor mai
putea cere de la creditor decat partea ramasa din creanta. Nimic nu se opune ca
unul dintre creditori sa faca o remitere de datorie numai pt partea sa de
creanta. In acest caz va pastra dreptul numai pt partea de creanta diminuata.
Aceste solutii, in
parte, sunt expres prevazute in art 1348, 1349.
-
Efecte secundare -> ele rezulta
din pricina reprezentarii reciproce a creditorilor solidari pt gestionarea si
satisfacerea intereselor lor comune. Art 1436 instituie o prezumtie in sensul
ca, creditorii solidari si-au incredintat reciproc o asemenea putere. Nimic nu
se opune ca in actul de nastere a solidatitatii sa se prevada ca nu functioneaza
o asemenea putere. In masura in care ea functioneaza, sunt mai multe consecinte:
·
suspedarea prescriptiei in folosul
unui creditor solidar poate fi invocata si de ceilali
·
Intreruperea prescriptiei in favoarea
unui creditor solidar, profita si celorlalti
·
Daca un creditor solidar obtine o
hotarare favorabila impotriva debitorului, ea profita tututor celorlalti creditori
solidari
·
Intrucat puterea de reprezentare
reciproca are in vedere numai gestionarea si satisfacerea interesului comun
=> ca o hotarare judecatoreasca pronuntata ca urmare a pronuntatii unei hotarari
a unui creditor solidar, hotarare care e favorabila debitorului, nu va putea
produce efecte impotriva creditorilor care au fost intrudusi in cauza.
In art 1430 se prevede expres ca daca un cred
solidar face acte care inrautatesc situatia ceolrlalti creditori
solidari,aceste acte nu le vor fi opozabile celor in urma.
Solidaritatea activa se sitingee in masura in
care decedeaza un creditor solidar, caz in care creanta se divide intre mostenitorii
sai. Practic, intr-o asemenea situatie, vom avea drept creditori pe de –o parte
pe mostenitorii creditorului decedat, pe de alta parte pe creditorii solidari
ramasi in viata. Mostenitorii vor putea cere numai fractia din partea de
creanta a creditorului decedat, fractie care este proportionala cu cota
mostenita.
Art 1442, care prevede aceasta divizare a
creantei intre mostenitori, nu spune ce se intampla cand sunt mai mult de 2
cred solidari iar unul dintre ei a decedat. Pt partile de creanta a creditorilor
ramasi in viata se mentine solidatitatea sau nu? De asemenea textul nu spune ce
se intampla in cazul in care creditorul decedat are un sg mostenitor. Interpretarea teleologica a textului ar trebui
sa duca la solutia ca in toate ipotezele se stinge solidatitatea. Ramane de
vazut ce se va decide pe cale jursprudentiala.
Solidaritatea
pasiva
Exista ori de cate ori in raportul obilgational
raman mai multi debitori, iar creditorul poate sa ceara executarea integral,
oricaruia, iar plata ii libereaza pe ceilalti codebitori.
Aceasta definitie a solidaritatii pasive este
in art 1443.
Izvoarele solidaritatii pasive
Sunt 2: vointa partilor sau vointa
leguitorului. In niciun caz solidritatea pasiva nu se prezuma=> din art
1445.
Functioneaza prezumtia de divizibilitate a
obligatiei cand sunt mai multi debitori. Prin exceptie de la aceasta regula,
atunci cand este vb de deb uneori oblig contr in ecercitiul active unei intepr,
fct prezumtia de solidaritate. In actul din care se naste obligatia respectiva
ar trebui mentionat expres ca obligatia nu este solidara. Aceasta idee inculsa
in art 1446 adapteaza o prevedere din vechiul cod care se referea la prezumtia
de solidaritate in cazul obligatiilor comerciale. Cum in NCC obligatiile
comeriale au ramas decat o specie din categoria mai larga a obligatiilor
asumate de debitor, NCC a largit aceasta prezumtie pt toate obligatiile asumate
in exercitiul activitatii unei intreprinderi.
Astfel inteleasa solidatitatea pasiva, are o
importanta functie de garantie. In cadrul garantiilor personale se produce o
multiplicare a dreptului de gaj al creditorilor chirografari. -> creditorul
beneficiaza de un asemenea dr de gaj general nu numai asupra patrimoniului debitorului,
ci si asupra patrimoniului altei persoane care si-a asumat acest dr. Printr-o
asemenea multiplicare a dr de gaj general se diminueaza riscul insolvabilitatii
debitorului .
Aceasta fct de garantie este insa secundara,
pt ca ceea ce este imp, este eliminearea diverselor obligatii in fct de nr
debitorilor. Desi este vb de o functie de garantie , nu se confunda
solidatitatea pasiva cu fideiusiunea. In cazul fideiusiunii garantul beneficiaza
de 2 exceptii : exceptia beneficiarului de discutiune si de diviziune, debitorul
solidar nu are la dispozitie asemenea beneficii. Altfel spuns din acel pct de
vedere fct de garantie pe care o ofera solidaritatea pasiva este mai puternica
decat fideiusiunea.
Trasaturie esentiale ale raportului
obligational in care functioneaza solidaritatea pasiva:
1.
Ne aflam in prezenta unei
prestatii unice care trebuie sa fie executata de oricare din debitorii solidari
2.
Desi e vorba de o prestatie unica,
ne aflam in prezenta unei pluralitati de legaturi obligationale-> desi obligatia
este unica, intre creditori si fiecare debitor solidar in cazul acestei obligatii
unice, se nasc legaturi distincte ceea ce atrage anumite consecinte:
-
Este posibil ca raportul obligational
sa fie nul in raport cu un debitor solidar, dar el sa ramana valabil fata de
ceilalti debitori solidari. Se va diminua solidaritatea pasiva in mod
corespunzator.
-
Este posibil ca intre un debitor
solidar si creditor sa existe o modalitate a obligatiei ,este ceea ce spune art
1444
-
Cu exceptia platii care trebuie
facuta intregral de oricare dintre debitori, pot sa apara si alte moduri de
stingere a obligatiei care opereaza independent in rapurileort dintre fiecare
creditor si debitor.
Efectele solidaritatii pasive:
1.
In raporturile dintre creditori si
debitorii solidari
Exista un efect principal sub 2 aspecte:
-
Creditorul poate sa ceara executarea
integrala a datoriei de la oricare debitor solidar
-
Debitorul care plateste datoria
catre creditor ii libereaza si pe
ceilalti debitori solidari.
Debitorul impotriva caruia creditorul porneste
urmarirea, nu poate invoca beneficiul de diviziune si nici de discutiune. Daca
urmarirea a fost pornita impotriva unui debitor solidar, creditorul nu este
oprit sa porneasca impotriva celorlalti debitori. Debitorul impotriva caruia
porneste urmarirea are posibilitatea sa ii cheme in judecata si pe ceilalti
debitori, numai ca efectul nu va fi diviziunea datoriei ci recunoasterea dr de
regres al debitorului chemat in judecata impotriva celorlalti debitori solidari->
1447.
Acest efect principal care se naste trebuie sa
fie circumstantial ori de cate ori intervin alte moduri de stingere a obligatiei
decat plata: compensatiunea, remiterea de datorie si confuziunea.
Avem situatia in care debitorul solidar are o
creanta impotriva creditorul:
-
Creanta este mai mare ->
compensatia opereaza in limita partii de datorie pe care o are debitorul
solidar
-
Daca sunt egale solutia e aceeasi
-
Daca creanta este mai mica ->
va opera numai in acea limita.
Spre deosebire de solidaritatea activa se
spune ca daca sunt mai multi debitori si a operat compensatia, solidaritatea nu
se stinge.
Confuziunea -> 1452
Tot ca efecte principale, trebuie sa vedem
care sunt modalitatile de aparare ale debitorului fata de creditor. Debitorii
solidari se pot apara invocand aparari proprii fiecaruia sau valabile pt toti.
De ex sunt aparari commune:o calauza de
nulitate care afecteaza intreg rapotrul obligational. Daca un debitor a platit
intreaga datorie, ceilalti se pot apara invocand plata.
Sunt si aparari proprii:
-
Aparari si exceptii personale,
care desi pot fi invocate doar de un debitor, profita si celorlalri
-
Aparari pur personale: profita numai celui
care le invoca.
Daca prin fapta sa creditorul
determina pierderea unei garantii sau a unui drept ce s-ar fi transmis prin
subrogatie personala in momentul in care un debitor ar fi facut plata, atunci
debitorul solidar pagubit va putea sa invoce aceasta imprejurare si nu va mai
putea fi obligat sa plateasca decat partea de datorie care nu e afectata de aceasta
pierdere.
Pe langa aceste efecte
principale mai sunt si efecte secundare. Si aici functioneaza o putere de
reprezentare reciproca intre debitorii
solidari, dar numai in masura in care prin actele lor ei sting datoria sau o
conserva fara a-si agrava situatia. Ca urmare, suspendarea si intreruperea
prescriptiei fata de un debitor solidar produc efecte si fata de ceilalti debitori-
1449. Daca a decedat un debitor solidar, intreruperea prescriptiei fata de un
mostenitor al sau produce efecte numai pt partea de datorie care revenea mostenitorului.
Punerea in
initarziere a unui codebitor solidar, produce in principal efecte si fata de
ceilalti codebitori solidari. Sunt facute mai multe nuantari in art 1454:
-
Ipoteza in care obligatia devine
imposibil de executat ca urame a faptei culpabile a unui debitor solidar in acest
caz se mentine solidaritatea pt despagubie, dr numai pt prejudiciul efectiv
suferit de creditor nu si pt beneficiul
nerealizat, ceea ce textul denumeste despagubiri suplimentare se refera la
beneficiul nerealizat si se refere numai la debitorul in culpa.
-
Daca obligatia devine imposibil de
executat in mod fortuit iar numai unul dintre ei a fost pus in intarziere este
suficient pt a se mentine solidaritatea dar tot pt prejudicul efectiv supeferit
de creditor. In acest caz eventualele despagubiri suplimentare de prejudiciu
nerealizat, raman in sarcina debitorului care a fost pus in intarziere.
Tot ca efect
secundar, daca se pronunta o hotarare judecatoreasca impotriva, in defavoarea
unui debitor solidar, ea nu va fi opozabila celorlalti debitori. Daca hotararea
este favorabila, ea va profita si celorlalti debitori solidari.
2.
Intre debitorii solidari intre ei
Princ efect este
acela ca debitorul solidar care plateste intreaga datorie are o actiune in
regres impotriva celorlalti debitori solidari, dar numai pt partea de datorie a
fiecaruia. Nu se pastreaza beneficiul solidaritatii in actiunea in regres.
Trebuie facuta o precizare: sunt situatii in care de
la bun inceput, desi solidara, datoria a fost contractata exclusiv in interesul
unui singur debitor solidar.
Codebitorul care nu
au avut interes in contractarea datoriei apara ca fideiusori. Cand un deb a
platit si se intoarce cu actiune in regres impotriva unui alt codebitor, acesta
din urma se poate apara in proces cu toate mijloacele de aparare comuna pe care
debitorul platitor nu le-a invocat impotriva creditorului precum si cu toate
mijloacele de aparare care ii erau persoanale. Nu va putea sa invoce mijloace
de aparare care erau pur persoanle 1458.
Cand unul dintre
codebitori este insolvabil, riscul insolvabilitatii unui codebitor este
proportional suportat de ceilalti codebitori: fiecare va plati partea sa de datorie
plus o parte din suma datorata de creditorul insolvabil.
Solidaritatea pasiva
se poate stinge prin renuntarea la solidaritate-> 1453 sau prin mostenire.
Se dinstinge intre
renuntarea totala(profita tuturor codebitorilor) si partiala( datoria ramane
solidara fata de ceilalti deditori. Nu inseamna ca suntem in prez remiterii de
datorie). In princioiu renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa. In 2
ipoteze renuntarea poate fi tacita dar nu rezulta pur si simplu, doar din anumite
atitudini: 1453 alin 3: un codebitor solidar plateste partial si creditorul o
accepta, ceilalti codebitori vor fi tinuti pt partea ramasa; un creditor cheama
in judecata doar pe un creditor-> in aceasta cauza solidaritatea apare doar
daca este admisa actiunea.
Daca un codeb a
decedat, datoria se stinge.
O oblig poate fi si
solidara si indiv. 1460
Garantiile obligatiilor
Sunt multe situatii
in care din diferite motive debitorul nu isi poate executa obligatia. Creditorul
are la indemana o actiune in respundere impotriva debitorului, dar sunt actiuni
greoaie si dureaza mult.
Instrumente juridice numite grarantii ale
obligatiei :
1.
Garantii personale
2.
Grantii reale -> drepturi reale
de garantie.
Diferentele intre acestea sunt intemeiate pe
multiplicarea dr de gaj general al creditorului chirografar. Ori de cate ori se
mult intr-un fel sau altul gajul general, suntem in prezenta unor garantii
personale -> asa numita cautiune personala.
Cautiunea presonala presupune ca o alta persoana
garanteaza pt debitor. O alta persoana poate garanta in 2 feluri: cu propriul
patrimoniu (garantie personala) sau cu un anumit bun (cautiune reala). Mai
exista si pos ca debitorul sa instituie un dr real de grantie asupra unui bun
din propriul patrimoniu=> ca sunt 2 variante: cand apasa asupra unui bun din
patrimoniul debitorului si asupra unui bun din partimoniul altei persoane.
In cazul garantiilor reale, creditorul poate
sa execute un anumit bun din patrimoniul debitorului sau altei persoane in mod
preferential fata de alti creditori si uneori chiar cu un drept de urmarire
asupra bunului. Din acest motiv garantiile reale sunt mult mai eficiente decat
garantiile personale. Multiplicarea dreptului de gaj general nu exclude riscul
insolvabilitatii.
In NCC sunt: fideiusiunea, scrisoarea de
garantie( g pers) si mai multe garantii reale: ipoteca mobiliara si imobiliara,
grajul, dr de retentie si privilegii, care sunt instrum de preferinta care
ierarhizeaza ordinea creditorilor pt executarea creantelor lor.
Fideiusiunea
Are o dubla seminficatie:
-
Dr de garantie care se nste din
contractul de fideiusiune
-
Este vb de izvorul acestei garatii
personale: contractul de fideiusiune
Intotdeauna trebuie sa existe un contract incheiat
intre creditor si fideiusor. Ac idee trebuie pusa in accord cu clasificarea
fideiusiunii. Fideiusiunea poate fi: conventionala, legala sau judiciara. Aceasta
clasificare nu are in vedere izvoarele garantiei personale, pt ca in toate
cazurile izvorul este un contract si are in vedere, libertatea incheierii
fideiusiunii. Atunci cand partile au deplina libertate-> fideius convent.
Atunci cand incheierea contractului este impusa de lege-> fideius legala.
Cand e impusa de justitie-> fideius judidiara.
Debitorul poate sa fie de acord cu fideiusiunea
sau sa nu fie. Cand e de acord=>debitorul
este obligat sa aduca un fideiusor. Chiar inainte de nasterea dr personal de
garantie exista o datorie in sarcina debitorulu
de a aaduce un fideiusor. Daca debitorul nu isi indeplineste aceasta
obligatie, este posibil ca raportul obligational ori nu se incheie ori este
suspendata incheierea lui pana cand aduce
fideiusorul.
Contractul de fideiusiune are mai multe
caractere:
1.
Este un contract accesoriu in rap
cu obligatia princiapala. Ca urmare, obligatia de garantie se judeca autonom in
raport cu obligatia principala, dar daca nu e valabila obligatia principala, nu
e valabila nici obligatia de garantie. Dar daca nu e valabila obligatia de
granatie ramane doar obligatia principala art 2288-> se pot garata obligatii
naturale si chiar viitoare. Din caracterul accesoriu mai decurg si alte
consecinte: 2290-> fideiusiunea unei obligatii principale se intinde asupra
tuturor acestor obligatii principale- cheltuieli de judecatata, dar e nevoie sa
fie instiintata de creditor din timp in sensul ca a pornit actiunea impotriva
debitorului sau a executarii impotriva ac…..
2.
Contractul de fideiusiune este un
contract care se incheie in forma solemna, ad validitatem. Solemnitatea nu se
exprima numai prin forma autentica ci si printr-un inscris sub semnatura
privata
3.
Este uneori un contract bilateral,
alteori unilateral, uneori este cu titlu gratuit, alteori cu titlu oneros. Din
art 2280=> ca fideiusorul se poate obliga fata de creditor sa garanteze fie
cu titlu gratuit, fie in schimbul unei remuneratii.
4.
Uneori contrctul este cu titlu
gratuit, alteori cu titlu oenros.
Cat priveste
conditiile:
1.
Generale: toate conditiile de
validitate a contractului
2.
Speciale. Sunt situatii in care nu
orice persoana poate sa fie fideiusor. In cazul fideiusiunii legale sau
judiciare, debitorul are obligatia sa aduca un fideiusor. In aceste cazuri, cum
se prezinta in art 2285, fideiusorul trebuie sa stie o persoana capabila de a
se obliga, sa aiba si sa mentina in Romania bunuri suficiente pt a garanta
creanta si sa domicilieze in Romania. In absenta acestor conditii, contractul
nu e valabil. Se poate deroga de la aceste conditii in masura in care creditorul
a cerut el ca fideiusor o alta persoana. In masura in care debitorul nu poate aduce
fid, el ii poate oferi creditorului o alta garantie (2286). In ceea ce piveste
caract suficient al garantiei, el poate fi stabilit fie prin ordonanta
prezidentiala fie prin…. Art 2287.
Fideiusiunea se poate referi fie la toata
obligatia, fie la o parte. Daca se refera la toata obligatia ar putea avea conditii
mai putin oneroase.
Fideiusiunea asimilata acestui text deroga de
la regula din 2282. In art 2292 se prev ca in anum ipoteze se prezuma fideiusiunea,
chiar daca nu mai e forma solemna si daca nu e precizata ca atare.
Efectele fideiusiunii:
1.
Efecte intre creditor si
fideiusor: beneficiu de discutiune si de diviziune. Spre deosebire de obligatia
solidara, in cazul fideiusiunii exista o ordine de urmarire, care este lasata la
atitudinea fideiusoruiui. Pt a invoca beneficiul de discutiune, fideiusorul
trebuie sa faca anumite dovezi: el trebuie sa indice creditorului bunurile
urmaribile ale debitorului principl si sa avanseze creditorului cheltuielile
necesare pt urmarirea acestor bunuri. Cand sunt mai multi garanti personali,
fideiusorul poate invoca beneficiul de diviziune.
2.
In ce priveste raportul dintre fideiusor
si debitor, odata ce fideiusorul a platit, el se subroga in dr creditorului
platit.
3.
In ce priveste raportul dintre
fideiusori, daca unul a platit fara a invoca beneficiul de diviziune are drept
de regres impotriva celorlalti.
Drepurile
reale de garantie
Cosideratii generale
Privilegii
Dreptul de retentie
Gajul
Dr de garantie fie determina o multiplicare a
dr de gaj general al creditorului chirografar, fie ofera preferinta si
urmarirea asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului.
In legatura cu acest ultim aspect ajungem la
tema dr reale de garantie.
Dr de gaj general, este reglementat in art
2324. Acest dr de gaj general implica si principiul egalitatii creditorului.
Aceasta egalitate:
1.
Este vorba de egalitatea creditorilor
chirografari, ceea ce inseamna ca in situatiile in care creantele acestora nu
pot fi satisfacute de debitor, ele vor fi acoperite proportional, consecinta
care deriva in aceasta idee de egalitate.
2.
Este vb de acei creditori care au
garantii reale, sau mai exact, au acelasi tip de garantie reala asupra anumitor
bunuri din patrimoniul debitorului. In acest caz egalitatea presupune ca daca
acele bunuri afectate garantiei nu sunt suficiente realizarii creantei creditorilor
respective, se aplica aceeasi regula a proportionalitatii.
Principiul egalitatii
creditorilor poate fi insa inlaturat. Sub primul ascpect, inlaturarea egalitatii
creditorilor se produce prin instituirea unor cauze de preferinta dintre care
unele imbraca chiar forma dr reale de garantie. Asadar, orice dr real de garantie
este si o cauza de preferinta. Dar, nu orice cauza de preferinta are seminficatia
unui dr real de garantie. Sunt cauze de preferinta cu valoare generala care se
structureaza in adevarate ordine de preferinta intre creditori pt urmarirea
bunurilor debit. Exista o asem ordine de preferinta in art 341 in CPCIV, in CP
fisc si in legea insolventei.
Aceste ordini de prefetinta, instituie un fel
de clasament al creditorilor in functie de natura creantei lor. => creditorii
vor fi satosfacuti in ordine, asa cum ei figureaza in acel clasament. Daca sunt
mai multi creditori care fac parte din aceeasi categorie, aflata pe o anum pozitie
in ordinea de preferinta, iar bunurile nu sunt suficiente pt a satisface
integral creantele-> se aplica acea ordine de prerferinta.
In legatura cu dr de gaj general al creditorilor
chirografari si faptul ca el poate fi restrans printr-o conventie intre creditori
si debitori. Art 2325, prevede aceasta
posibilitate insa numai pt acele bunuri care nu sunt ipotecate. Creditorii si
debitorii pot convveni ca anumite bunuri in partimoniul debitorului sa nu fie
urmarite=> se restrange sfera gajului general. Nu vor putea fi urm bunurile
care form obiectul unei clauze de inalienabilitate, orice bun inalienabil este
si insesizabil, regula este expres prevazuta in art 2329 alin 2. Exista, insa,
si clauze de insesibilitate. Aceste clause urmeaza regimul juridic al clauzelor
de inalienabilitate, inclusiv dupa aspectul conditiilor de valabilit si
publicitate. Efectul clauzelor in insesibilitate , prevazut in art 2329, este
mai restrans decat efectul clauzelor de inalienabilitate-> un bun
insesizabil, desi nu poate fi urmarit, poate fi instrainat.
Atunci cand exista garantii reale asupra unui
bun, iar bunul respecitv fie piere fie este deteriorat, garantia se stramuta de
dr asupra indemnizatiei de asigurare.
Art 2331 si 2332.
Privilegiile
Au o dubla vocative:
1.
Sunt simple cauze de preferinta, fara a avea
valoare de dr reale de garantie cum se intampla in cazul asa numitelor
privilegii generale, asupra tuturor bunurilor imobile si mobile. In realitate
aceste privilegii nu poarta asupra unor bunuri determinate ci asupra intregului
patrimoniu al debitorului sub latura sa acitva sau asupra unor mase patrim.
Astfel de privilegii nu sunt altceva decat ordine de preferinta care sunt
reglementate fie in CPC, CPFisc fie in legea insolventei. Pt a fi dr reale de
ganatie privilegiile trebuie sa apese asupra unor bunuri detrmintate sau
determinabile din patrimoniul debitorului, sau eventual, asupra unei univeralitati
de fapt. Am mai putea vorbi de un privilegiu ca un dr real de garantie, daca
are ca obiect o masa patrimoniala dar numai in masura in care aceasta este
apropriabila.
In codul civil in vigoare,
sunt 2 privilegii speciale care cu ca obiect bunuri mobile si care au valoarea
unor dr reale de garantie. Este vorba mai intai de privilegiul care insoteste
creanta vanzatorului unui bun mobil, instrainat unei persoane fizice, daca nu a
fost platit pretul de cumparator( creanta cu privire la plata ). Creditorul are
un privilegiu special. Un asemenea privilegiu nu functioneaza daca bunul a fost
dobandit de cumparator pt serviciul sau exploatarea unei intreprinderi.
Al 2 –lea priv
special: este cel care insoteste creanta pers care exercita un dr de retentie
asupra unui anumit bun mobil. Cat timp exista dr de retentie asupra acelui dr
mobil, creditorul retentnor are un privilegiu special asupra acelui bun pt
satifacerea creantei speciale- 2339.
In ambele cazuri, desi
este vorba de un dr real de garantie, el nu confera decat dr de preferinta creditorului
iar nu si dr de urmarire. Ca o consecinta, daca bunul mobil care formeaza obiectul
privilegiului este instrainat de debitor, privilegiul se stinge.
Exista o exceptie de
la aceasta regula numai atunci cand instrainarea imbraca forma vanzarii, caz in
care al 2-lea cumparator va fi tinut in continuare de privilegiul creditorului
initial, altfel spus, desi este vorba de o dubla vanzare cumparare si avem 2
privilegii: privilegiu primului vanzator
si privilegiul primului cumparator care devine si vanzator, ele nu sunt egale,
ci sunt ierarhizate. Este preferat primul vanzator, iar privilegiul primului cumparator
care devine si vanzator, mai poate fi utilizat numai daca mai ramane ceva din
valoarea bunului care formeaza obiectul
celor 2 creante. Daca este vorba de alte forme de instainare decate vanzarea
cumpararea, prin instainare privlegiul se stinge -> art 2340 si 2341.
Se mai stinge privilegiul
special si atuni cand bunul e
transformat sau piere in intregime. Privilegiul se singe si atunci cand se
stinge obligatia garantata. Acest mod general de stingere este in art 2337. Si
in absenta unei prevederi legale concluzia ar fi aceeasi-. Accesorium sequitur
principale.
2.
Privilegiul special are in caract
accesoriu in raport cu creanta.
Daca exista un
concurs intre cele 2 privilegii din art 2331, primul privilegiu, cel referitor
la creanta vanzatorului, are forta juridica mai mare decat privilegiul
retentorului.
Daca exista concurs
intre mai multe privilegii vor fi satifacute
mai intai creantele privilegiate prevazute in art 2339, iar apoi creantele
garantate prin ipoteca si gaj. In acest ultim caz, daca este vorba de o ipoteca
mobiliara perfecta, creditorul privilegiat, va fi preferat numai daca si-a
inscris privilegiul asupra unui bun mobil in arhiva electionica de ganatii
inainte ca ipoteca sa fi devenit perfecta. Chiar daca nu discutam despre ipoteca
mobiliara, facem precizarea ca o ipoteca mobiliara devine perfecta numai dupa
indeplinirea formalitatilor de publicitate. Practic, este vorba de aplicarea
principiului prior tempore melior iuris. Toate ac sol sunt prev in art 2342 din
c civ.
Dreptul de retentie
Spre deosebire de vechiul cod, codul civil in
vigoare, cuprinde o reglementare speciala a dr de retentie in art 2495-2499.
Sub imperiul vechiului
cod figura dr de retentie a fost conturata in jurisprudeta si doctrina, fie
pornind de la aplicabilitatea partica, fie de la precredentele judiciare prin
care au fost extinse sferele de aplicare ale ac cazuri partic.
Pe aceasta baza, in
NCC, s-a luat o reglementare cu valoare generala a dr de retentie. Dr de
retentie este un dr real de garantie, care se naste in 2 situatii:
-
Fie este vorba de un raport de
drept cu un continut sinalagmatic
-
Fie este vorba de cel care detine
un bun al altei persoane si efectueaza cheltuieli necesare si utile in legatura
cu acel bun.
In ce priveste prima ipoteza,
nu este obligatoriu ca raportul juridic cu continut sinalagmatic sa se nasca
dintr-un contract sinalagmatic. De regula asa se intampla, dar uneori chiar din
fapte jur in sens restrans se nasc raporturi juridice cu continut sinalagmatic-
> in materia cesiunii imobiliare artificiale. Cand autorul lucrarii este
obligat sa predea lucrarea iar acesta are o obligatie de despagubire fata de
autorul lucrarii, autorul lucrarii poate retine lucrarea daca e de buna credinta
pana se plateste despagubirea=> raportul
juridic are continut sinalagmatic, desi nu e nascut dintr-un contract.
Al 2-lea caz, are aplicabilitate practica: in
materia contractului de depozit, depozitarul poate retine bunurile din depozit,
pana ce deponentul ii plateste cheltuielile efectuate. Comodatarul are aceeasi
posibilitate. Vanzatorul unui bun care pastreaza detentia precara a bunului, va
putea cere de la cumparator cheltuielile necesare si utile, caz in care va putea
invoca dr de retentie asupra bunului vandut dar nepredat pana i se platesc acele
chelt.
In reglementarea cesiunii, dr de retentie este
mentionat, dar numai pt autorul de buna credinta al lucrarii. De altfel, in art
2496, se prevede cu valoare generala ca posesorul de rea credinta nu poate invoca
dreptul de retentie decat daca legea in mod expres prevede acel lucru. De asemenea
dr de retentie nu poate fi invocat in situatia in care detinerea bunului are ca
izvor o fapta ilicita, abuziva sau nelegala, oricum este susceptibil de urmarie
silita. In ultimul caz solutia se impune deoarece bunurile fiind urmaribile nu
se mai justifica dr de retentie, in al 2-lea caz nu este echitabil ca cel ce
detine bunul, invocand propria culpa sa beneficieze de dreptul de retentie.
Este rezolvata o problema importanta: care
sunt drepturile retentorului?
Doctrina si jurisprudenta anterioara NCC, au precizat
ca retentorul nu este un posesor adevarat, deoarece nu detine bunul pt el, ci
pt cel caruia trebuie sa il remita sau sa il restituie. Consecinta este ca prin
ipoteza nu se pune problema dobandirii fructelor de catre retentor. Aceasta
idee conturata in practica judecatoreasca si in doctrina a nacut o confuzie, in
legatura cu situatia in care retentorul, fara a incihiria bunul, fara a obtine
fructe civile, a asigurat administratia bunului. S-a apreciat ca o asemenea administratie pt conservarea bunului echivaleaza cu o folosinta
a bunului cu consecinta obilgarii retentorului la contrav acelei folosinte.
NCC, precizeaza in art 2497, ca retentorul are toate dr si obligatiile specifice
administratorului in cazul admministratiei simple a bunului altora cf art
795-799. Retentorul este asimilat unui administrator in ipoteza admnistratiei
simple a bunului altora.
Cand
este vorba de dr de retentie asupra unui bun mobil, el este opozabil tertilor
fara nicio alta forma de publicitate. In
mod normal aceeasi este sol si cand e vb de dr de retentie asupra unui bun
imobil. Desi beneficiaza de dr de retentie, retenotrul nu se poate opune
urmaririi pornite de un alt debitor, dar va fi indreptatit sa participe la
distribuirea platii. Chiar daca in art 2498, nu se precizeaza o ordine de distributie
a platii=> ca in raportuile cu creditorii chirografari retenotrul va fi
preferat.
Cat priveste concursul creditorilor care se
bucura de garantii reale, in masura in care acestia au beneficiat de formalitati
de publicitate, creditorii respectivi vor fi preferati.
Dr de retentie este un dr real de garantie cu
caracter partic deoarece nu ofera dr de urmarire.
2499 alin 2- deposedarea voluntara de un bun
stinge dr de retentie, daca deposedarea este involuntara, dr de retentie nu se
stinge.
Dr de retentie inceteaza fie atunci cand creanta retentorului este
satisfacuta, fie atunci cand persoana interesata sa obtina restituirea bunului
ii ofera o garantie: fie o suma de bani, fie o garantie suficienta- art 2499
alin 3.
Dreptul de gaj
Acest dr real de garantie ridica o probl din
cauza faptului ca asupra bunurilor mobile se pot constitui 2 tipuri de grantie:
este vorba fie de ipoteci mobiliare, fie de dr de gaj.
Spre deosebire de vechiul cod, care prin
ipoteza, regelmenta ipotecile numai pt bunurile immobile, NCC, a preluat si a
adaptat, viziunea cuprinsa in legea 99/1999 care reglementa garantia mobiliara
supusa formalitatilor de publicitate in arhiva electornica de grantii reale
imobiliare. A aparut un concurs intre gajul reglementat in codul civil si aceasta
garantie imobiliara specifica reglem in legea 99/1999.
Diferenta principala dintre cele 2 tipuri de
ganantii a fost de la bun inceput aceea ca de regula gajul presupune deposedarea
debitorului de bunul mobil, care formeaza obiectul garantiei, in timp ce garantia
mobiliara, nu presupunea ca regula deposedarea debiotrului.
Granantia mobiliara reglementata prin legea 99/1999,
a fost impusa de cerintele specifice economiei de piata, mai exact, aceasta
lege a reglat un instrument de garantie in ipoteza in care in execritiul
activitatii unei intreprinderi, intreprinzatorul, din nevoi de creditare,
trebuia sa aiba si posibilitatea de a oferi in garantie bunuri mobile de care
sa nu fie deposedat, deposedarea ar fi facut imposibila activitatea economica a
acestiua.
In plus, daca de regula gajul din veciul cod
se refera la bunuri corporale, sau la bunuri incoporale care se incorporeaza in
inscrisul constatator, garantia mobiliara prevazuta in legea 99/1999, avea o
sfera de aplicare foarte larga inclusiv in privinta bunurilor incorporale sau
in priv bunurilor viitoare. Dar pt a putea fuctiona garantia mobiliara care
avea o asemenea sfera larga de aplicare, trebuia sa fie insotita de un regim de
publicitate adecvata. Desi in cazul bunurilor mobiliare posesia simpla este si
cea care indeplineste si functia de publicitate, in acest caz, deoarece e vorba
de o garantie fara deposedare, posesia nu mai poate avea o asem functie.
S-a instituit
un regim de publicitate special: arhiva elctorinica de publicitate imobibiliara-
adica ori de cate ori se instituie printr-un contract o garantie mobiliara in
favoarea creditorului pe temeiul legii respective, garantia trebiue inscrisa in
arhiva. In acest fel, partenerii debitorului, prezenti si viitori, aveau posibilitatea
sa cunoasca stadiul corect al garantiilor deja instituite de debitr: ex creditorii puteau vedea in ce
masura debitorul are posibilitatea reala de a acoperi in final creanta respectiva.
Mecanismul de functionare al garantiilor imobliare era si este dependent de un
sistem specific de publicitate imobiliara.
Acest sistem de garantie imobiliara si de
publicitate au fost preluate in NCC, astfel incat NCC face distinctie intre ipoteca
mobiliara, care este fosta garantie mobilira preluata din legea 99/1991, si dr
de gaj care a fost preluat din vechiul cod.
Notiunea de gaj are o dubla seminficatie:
-
Este vorba de contract de gaj
-
Este vorba de dr real de garantie
care se naste din contract de gaj
In ce priv contractul de gaj, el trebuie sa
indeplineasca conditiile generale de valabilitate din materia contractelor. In
plus, in ce priveste obiectul contractului, in art 2480 din c civ, se
precizeaza ca gajul se poate constitui numai asupra bunurilor mobile corporale
sau asupra titlurilor negociabile . Aceasta restrangere a obiectului dr de gaj,
este justificata sub un dublu aspect:
-
Gajul presupune deposedarea de bun,
stapaniare materiala nu se poate face asupra bunuilor….este motivul pt care legiuitorul
a precizat cu referire la a 2a ipoteza ca este vorba titluri de valoare emise in forma
materializata. Daca e vorba de titlui de valoare emise in forma dematerializata
ele nu pot forma obiectul dr de gaj.
-
Aceasta restrangere a sferei
gajului este impusa si de distinctia fata de ipoteca mobiliara: trebie evocat
art 2389 in care este precizata sfera bunurilor imobile care formeaza obiectul
ipotecii mobiliare-> e vb in primul
rand de bunuri incorporale, iar cand e vroba de bunuri corporale ele sunt expres
preciz in text, ele fiind legate de activitati specifice unei intreprinderi.
Contractul de gaj
este un contract real. Altfel spus, pe langa elementul de vointa care este
acordul partilor, mai este nevoie si de un fapt material. Se spune remiterea bunului
catre credtor.
Art 2481 este mai
nuantat si are in vedere si ipoteza in care bunul mobil se afla deja la creditor
inainte de realizarea acordului de vointa intre parti. In acest caz nu mai e vorba
de remiterea bunului ci de pastrarea acestuia. Nu inceteaza contractul de gaj.
In ambele cazuri, pe langa acordul de vointa este necesar un fapt material fie
ca e vorba de remiterea bunului, fie ca e vorba de pastrarea bunului.
Cand e vorba de
titluri nominative, art 281 precizeaza ca gajul se constata daca e vorba de
titluri nom prin remiterea lor de catre creditor…titlurile la ordin se caracterizeaza
printr-un sistem specific de circulatie juridical, care presupune transmisiunea
titlului constatator, cand e vb de titluri nominative remiterea acestora e suficienta,
la fel se intampla si cu titlurile la purtator, dar cand e vorba de titluri la
ordin e nevoie de o semnatura speciala.
In legatura cu
caracterul real al contractului de gaj, mai trebuie precizat ca spre deosebire
de dr de retentie detinerea bunului poate fi facuta fie direct de catre creditorul
gajist, fie de catre un tret in numele
creditorului gajist.
In primul caz cand
detinerea bunui se face chiar de catre creditor ea trebuie sa fie publica si
neechivoca- art 2483, astfel incat, fata
de tertii in raporturile cu care nu se contureaza acest caracter, gajul nu
poate fi opus.
In al 2-lea caz cand
bunul este detinut de un tert, dar in numele creditorului, trebuie sa existe
acordul expres al debitorului in acest sens. Cerinta este ment in art 2484. In
acest caz pt a se asigura opozabilitatea fata de terti, altii decat creditorii
si cel care detine bunul pt el, este nevoie ca persoana care det bunul sa primeasca
si inscrisul constatator al gajului. Cat priveste publicitatea pt opozabilitate
, ea se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, ceea ce inseamna ca
posesia in sens larg ca detinere materiala a bunului are si fct de publicitate.
Asadar observam ca desi nu e vorba de ipoteca imobobiliara si de gaj, legiuitorul
prevede posibilitatea ca publicarea gajului sa se faca si prin inscrierea la
arhiva de garantii imobiliare.
Cand e vorba de sume
de bani date in gaj, publicitatea gajului se realizeaza nu mai din detinerea
efectiva a bunului ->art 2482.
Contractul de gaj
ara caracter accesoiru fata de obligatia garanatata. Daca obligatia garantata
nu e valabila se desfiinteaza sau se stinge pe orice cale. Se desfiinteaza si
contractul de gaj daca creanta garantata se stinge.
Caracterul accesoriu
mai presupune ca dr de gaj garanteaza creanta cu toate accesoriile ei. Privit
ca dr real, gajul este indivizibil. Acest caract al gajului este explicat in
art 2493 din c civ. Mai inait indiv presupune daca debitorul decedeaza iar un
mostenitor plateste o parte din datorie, nu poate sa pretinda ca s-a stins fie
si partial dr de gaj. Bunul va putea fi restituit numai dupa ce datoria este
stinsa in intregime. Sunb al 2-lea aspect daca decedeaza creditorul care beneficiaza
de gaj iar un mostenitor primeste o parte din creanta, acesta nu poate sa
restituie bunul dat in gaj pana nu au fost platiti si ceilalti mosteintori.
Drepturile si
obligatiile creditorului gajist
Deoarece dr de gaj
este un dr real de garantie, cu caract mobiliar, el confera cele 2 atribute: dr
de urmarire si dr de preferinta, nu doar procedural, ci si in sens
substanatial.
In ce priv
urmarirea, in art 2486 se precizeaza ca creditorul gajist are o actiune in
resituire a bunului de la orice persoana
care il detine cu exceptia cazurilor in care detinatorul ar putea invoca dobandirea
bunurilor mobile prin posesia de buna credinta si a cazurilor in car bunul a
fost preluat de un creditor care are o ipotcea mobiliara cu rang superior, sau
in cazul in care bunul a fost preluat prin executare silita.
Preferinta va fi
exercitata in cadrul procedurii de executare a gajului, procedura care este
asemanatoare cu aceea a executarii
mobiliare. Pana la stingerea gajului creditorul gajist nu are calitatea de
posesor ci pe aceeea de detentor precar, de altfel in art 2487 se specifica la
fel ca in cazul dr de retentie ca pe durata gajului creditorul are doar dr unui
administrator in cazul administratiei simple cf art 795-799.
Fiind un detentor
precar creditorul gajist nu poate sa culeaga fructele bunului cat timp nu
exista o prevedere contrara: fructele naturale si industrial pot fi resitituie
debitorului, fructele civile nu sunt nici culese nici resitituite, ci pot si
folosite pt acoperirea cheltuielilor pe care le face cu bunul si pt plata creantei,
mai intai dobanzile si api capitalul. Este posibil ca creditorul gajist sa
inchrieze dar nu in nume propriu ci pt debitor. Avantajul este ca fructele civile
le va putea folosi pt acoperirea propriei creante.
Daca nu isi poate
acoperi cheltuielile pe aceasta cale creditorul gajist beneficiaza de un dr de
retentie asupra lui, suplimentar dr de gaj-> chiar daca se stinge obligatia
principala, dar debitorul nu a platit cheltuielile facute, pt aceasta creanta
speciala creditorul se bucura si de un dr de retentie.
Din interpretarea
art 2491 si 2492=> ca si atunci cand s-a stins gajul, fie pt ca s-a stins
obligatia principala, fie pt ca exista un abuz din partea creditorului in
detinerea bunului, daca cred are si o creanta distincta prin chelt, dr de
retnetie il va indreptati sa nu restitiue bunul.
Ipoetca
Ipoetca este un dr
real de garantie care se constituie in conditiile c civ atat asupra bunurilor
imobiliare cat si mobile.
2 catact esentiale
treb avute in vedere:
-
Ip are caract accesoriu in rap cu
obligatia garantata. Asa cum se spune in art 2354 ipoteca garanteaza
capitalurile, deobanzile,vizeaza toate elementele obligatiei principale.
-
Ipoteca este indivizibila. Chiar
daca obligatia garantata este divizibila sau daca obiectul ipotecii este
divizibil, ipoteca profita in intregime
creantei garantate si apasa in intregime asupra bunului dat in garantie.
Ca urmare, nu s-ar putea pretinde ca ipoteca
sa fie executata numai pt o cota parte din bum, cum nu rep numai o cota parte
in bun.
Ca si in cazul dr de gaj, dr de ipoteca se
bucura de cele 2 prerogative: urmarirea si prefreinta, sub ambele aspect:
-
Urmarirea 2345, dr de ipoteca se
mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece
-
Preferinta- creditorul ipotecar
are dr de a-si statisface creanta inaintea creditorilor chirografari- asupra
aceluiasi bun pot fi instituite mai multe drepturi de ipoteca.
Principiul egalitatii creditorilor in a 2a sa
infatisare: toti creditorii ipotecari, sa fie satisfacuti fie in totalitate fie
partial,daca ipotecile au ranguri diferite, principiul egalitatii este inlaturat
si vor fi satisfacuti mai intai cred care au rang superior.
Este de observat ca in legatura cu ac dr de
preferinta, este pusa in lumina natura juridica a dr de ipoteca, valabila si pt
dr de gaj.
Se spune ca dr de ipoteca este un dr real de
garantie, dar care este obiectul acestei garantii? Chiar bunul dat in garantie
sau valoarea bunului? In ultimul timp s-a spus foarte judicios ca in realit obiectul
dr real de garantie nu e bunul in materialitatea lui, ci valoarea acelui acelui
bun. O asemenea idee este cu atat mai limpede cand e vorba de bunuri incorporale
care sunt obiect al ipotecii.
Pt a putea fi opozabila ipoteca trebuie sa fie
inregistrata in registrele de publicitate : daca e vb de ipoteca imobiliara-
cartea funciara, daca e ipoteca mobiliara- arhiva de garantii mobiliare.
Din momentul inscrierii ipoteca devine opozabila
si debitorului cu un anume rang. Sunt situatii in care desi nu e vb de o ipoteca
propriu-zisa anum operatii jur sunt asmilitae ipotecii. Asem cazuri sunt evid
in art 2347 din c civ.
Izvoarele ipotecii:
-ip convetionala care se naste direct din
contracte
- ip legala
Art 2350: bunuri corporale sau incorp, individiual
determinate sau universalitati.
Sunt excluse de la ipoteca bunurile
inalienabile si insesizabile.
Art 2351 precizeaza expres acest lucru. In
schimb alin 2, ipoteca legala nu se poate constitui la un bun viitor,desi pe
moment ipoteca nu e valabila
Cat priveste intinderea ipotecii: art
2352-2357:
1.
Daca avem o ipoteca asupra unei
nude proprietati, cand nuda proprietate se reintregeste ipoteca va opera asupra
intregului dr de prorprietate
2.
Daca e vorba de dr reale pe cote
parti, iar ipoteca a fost constituita de la inceput numai pe o cota parte, ip
se va exitine asupra acelei parti stabilite la partaj, dar numai in limita
valorii cotei parti indivize.
3.
Ipoteca se intinde asupra tuturor
accesoriilor. O situatie speciala este aceea a accesiunii 2355: in urma
accesiunii daca unul dintre bunurile care se unesc formeaza bunurile ipotecate
bunurile care formeaza obectul accesiunii, dr de ipoteca se intinde asupa
intregului bun rezultat din accesiune.
4.
Situatia bunurilor mobile afectate de
accesiune-> art 2356 spune ca daca acele bunuri mobile sunt accesorii ele
vor forma obiectul ipotecii constituite
5.
Art 2357 acest text ne arata
cateva precizari asupra universalitatii de bunuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu